Principiile fundamentale ale contabilității, comentate

contabilul roman
Viața contabilului român – always on the edge!

În week-end, pe 21 septembrie, a fost ziua națională a contabilului român și ca de obicei, am “ratat” manifestarea. Dar cu ocazia acestei mărețe zi, am recapitulat  principiile fundamentale ale contabilului român – deși nu pare, este o precizare de maximă importanță.

Aşadar, un CONTABIL ROMÂN trebuie să:    

1. “… fie drept,  onest, imparțial”

Drept și onest poate, faţă de el şi faţă de clientul său. Să nu promită pielea ursului fără să fie în stare să o şi obţină. Să fie în stare să spună nu ştiu. În meseria asta, în care cel puţin pe hârtie, răspunzi în solidar cu administratorul pentru ce scrii prin actele alea, mai bine zici “nu ştiu dar mă informez şi revin”. Fii drept şi onest faţă de tine cu ce ştii dar mai ales cu ce nu ştii. Şi să ştii că dacă astăzi ştii ceva, şi mâine te întreabă un client cum stă treaba, e bine să mai verifici o dată, că s-ar putea ca în timp ce tu ai dormit, demnitarii extrem de vrednici și vigilenți să fii lucrat toată noaptea ca să-ți schimbe ție cu un act normativ fulger, tot ce știai, peste noapte.

Imparțial? În orice domeniu, imparțialitatea zboară pe ușă în momentul în care clientul îți pune banii în mână. Un profesionist contabil trebuie să orice numai imparțial nu. Trebuie să aibă grijă de interesele clientului său fără să încalce legea. Nu de alta, dar vezi mai sus, răspunde în solidar …

2. “… are  datoria permanenta  de a-si mentine cunostintele si aptitudinile profesionale la cele mai inalte standarde”

No comments here guys! Poate în spiritul acestui principiu, cursurile CECCAR ar putea fi updatate la legislație și overall la epoca în care trăim. Sunt convinsă că dacă ați preda ceva interesant, lumea ar veni de voie și nu de nevoie (pentru cei ce nu știu, pregătirea profesională continuă, a.k.a. plata cursurilor la CECCAR, este obligatorie).

3.  “… sa respecte  confidentialitatea informatiilor obtinute in  relatiile profesionale si de afaceri, promovand, prin exemplul sau personal, cele mai inalte valori ale breslei noastre”

Un principiu care sună bine dar nu se aplică. Confidențialitate față de cine? Poate față de alți competitori pe aceeași piață ca și clientul în discuție, că dacă vine orice terț – banca, ANAF-ul, Poliția Română, te caută și în chiloți. Micul întreprinzător (prin contabilul său) oferă toate informațiile necesare numai să scape de cotropitori.

Nu contabilii “vând” secretele buticurilor din colț, asta-i clar.

4.   “… se conformeze neconditionat legilor si reglementarilor relevante”

Chiar dacă acestea sunt total idioate. Nu e ca și cum avem de ales.

5. “…. trebuie sa-si indeplineasca obligatiile profesionale cu competenta si responsabilitate, ingustand spatiul  de manifestare a prejudecatilor, confuziilor,  conflictelor de interese  si a altor practici reprobabile”

Da, asta-i treaba avocaților. Noi lucrăm cu cifre. Clar, concis și la obiect. Un motiv principal pentru care m-am lăsat momentan de făcut expertize contabile judiciare (acele expertize pe care judecătorii le folosesc la rezolvarea cauzelor în instanță), este faptul că eu trăgeam de clienți să îngustăm spațiul de manifestare a confuziilor în actele publice, să rezolvăm treaba și să eliberăm judecătorii de dosare idioate care durează foarte mult din cauza procedurilor.

Clienții, dragii de ei, nu vroiau altceva decît confuzie în actele publice și să trag cum pot de timp. Deci … n-ai cu cine, n-ai cu cine să îngustezi spațiul!

6.  “… promoveze permanent, in  toate imprejurarile, exigentele de integritate,  obiectivitate si de independenta – garantii ale prestigiului sau in fata clientilor, patronilor, a tuturor celor carora le este model de slujire a interesului public.”

Patronilor?! Când au fost scrise principiile astea, în anii 90? Păi dacă ești independent nu ai “patron”. Și în nici un caz un contabil nu slujește, el prestează. În nici un caz pentru interesul public, numai angajații la stat ar trebui să facă asta. Să mai ziceți că-i ușor să fii contabil cu așa principii rămase în anii unei Românii post-decembriste, care de abia descoperea sensul tuturor cuvintelor din DEX.

Noroc că nimeni nu respectă principiile astea, altfel, vă dați seama alfel, unde am ajunge?

2 Comment

  1. Admirabiil inventarul făcut!
    Ai uitat însă să precizei ca specialist în domeniu că, Codul Fiscal, e o lege nulă de drept, deoarece crează o clasă favorizată, cea a salariaţilor bugetului, care sunt în incapacitate de a plăti taxe şi impotite — statul stipulează clar că e exclus să plăteşti cu bani de la buget obligaţii către buget! — drept pentru care, ÎN FAPT, sunt scutiţi 100% de plata oricăror taxe şi impozite, oricât de indirecte ar fi…
    Ceea ce încalcă prevederile Constituţiei, care zice că “nimeni nu e mai presus de LEGE”. Şi cum singura LEGE FUNDAMENTALĂ e CONSTITUŢIA, codul fiscal fiind o reglementare secundară…
    Cum adică, bugetarul are voie să-şi plăttească taxele cu bani de la bugetul public, iar eu, care alerg după clienţi, SUN OBLIGAT sub sancţiunea privării de libertate să plătesc 16% + 16% + 24% +CAS%… +Şomaj… + Pensii%… +… +… din buzunarul meu?
    CUM VINE ASTA?

    1. Nu stiu cum vine, dar din pacate … vine. Iar contabilii, chiar daca practica aceasta meserie, sunt cei care urasc cel mai mult nenorocirea aia de Cod Fiscal in continua schimbare.

Parerea ta conteaza!