Am avut parte de niste intalniri si discutii demoralizante cu din ce in ce mai multi oameni, mici intreprinzatori, care au ajuns la capatul rabadarii, inventivitatii si al sacului. Multi sunt in situatia de a pune lacatul pe usa fabricii sau a biroului, multi isi trimit oamenii in somaj, multi pur si simplu inchid.
Chiar si cei mai maricei care o duceau cat de cat bine, care aveau un loc caldut, asigurat, s-au trezit dintr-o data fara comenzi, sau cu banii pe care ii aveau de incasat blocati, fiind in imposibilitatea de a-si mai continua activitatea.
Urma de incredere in mai bine, luminita de la capatul tunelului, speranta s-a dus pe apa sambetei intr-o fractiune de secunda. Unii, putini, isi pun sperantele in alegerile din decembrie. Altii nu isi mai pun sperantele in nimic si se resemneaza. Spera la supravietuire, nu la crestere si dezvoltare. Sentimentul de acum este cel resimtit la inceputul crizei dar fara panica. Doar resemnare.
Resemnarea si compromisul sunt doua instrumente foarte utile in timpuri tulburi. Cine nu le detine, ar trebui sa si le insuseasca. Printre oamenii aceia ma numar si eu.
4 Comments
Compromisul și resemnarea nu merg împreună. Ori faci un compromis (fă-te frate cu Dreaq până treci puntea), ori te resemnezi (nu te faci frate cu Ucigă-l-Toaca și rămâi resemnat pe un mal).
He, he 🙂 nu, ce am vrut sa spun este ca te resemnezi la gandul ca trebuie sa faci compromisuri; trebuia sa fiu mai clara dar sunt inca deprimata din cauza acestui lucru.
Imi este greu sa cred ca pana acum nu ai facut compromisuri in viata.
Cu totii facem compromisuri de cand ne nastem pana murim. Asa e viata, o insiruire de compromisuri.
E un compromis (asa, mai mititel) chiar si faptul ca mananci alti biscuiti decat cei pe care-i vroiai, pe motiv ca nu aveau la magazin marca ta preferata. La fel si cand decizi dimineata cu ce sa te imbraci. Pana la urma, tot un compromis este, daca bluza ta preferata e la spalat.
Este si asta un punct de vedere.