Luiza Daneliuc – contabilitate online

Pensie de la stat – pro si contra

Am si eu o varsta si incepe sa ma preocupe iesitul la pensie, economisitul dar si platitul mai putin la stat, pentru ca de undeva trebuie sa vina banii pe care vreau sa ii pun deoparte pentru zile negre. Am platit anul asta la impozite si taxe cat nu am platit in toata viata. Am impresia din ce in ce mai mult ca oricat de liberala ar fi profesia mea si oricat zic ca muncesc doar pentru mine, de fapt, muncesc 80% pentru stat.  Mi-am zis ca asa nu se mai poate, trebuie sa tai de undeva. Asa ca mi-am indreptat atentia spre contributiile la pensii, procentul cel mai mare pe care il platesc la stat.

Aud din ce in ce mai des si mai usor aruncata fraza „ce ma, crezi ca iei tu pensie de la stat?”. Sincer… habar nu am! Nu stiu daca voi lua pensie de la stat, precum nu stiu daca va fi sau nu razboi sau nu stiu daca maine va da masina peste mine. Dar nu ma pot comporta ca si cum deja statul roman a dat faliment, extraterestii au invadat planeta iar eu sunt deja moarta. Nu in ceea ce priveste acest subiect. La concluzia asta am ajuns facand un calcul simplu, empiric, in ideea de a reununta complet la pensia de stat si a pune eu banii la saltea, sau intr-un cont bancar sau anyway… in ideea ca eu as sti mai bine ce sa fac cu banii decat statul.

Desi conceptia generala este de a se renunta la pensie, nu vad pe nimeni inghesuindu-se sa contribuie intr-un fel la pensia privata, sau gasind o alta solutie de economisire, de asigurare a unui venit macar minim pentru momentele in care nu va mai putea munci. Cuvintele „sa traim noi pana atunci” sau „eh, poate mor” guverneaza viata romanilor si ii vor costa mult pe cei care nu vor muri si vor vi nevoiti sa traiasca din nimmic, nici macar dintr-o pensie mizera, pentru ca nici pentru aia nu au contribuit.

Adevarul este ca noi nu avem cultura in acest sens in Romania. Nu avem o generatie-exemplu, care sa nu fi contribuit la pensie si acum sa moara de foame. Noi suntem prima generatie care are libertatea de alegere, si face greseala sa aleaga sa nu-i pese.

Dupa cum ziceam,  am facut un calcul empiric, babesc, pentru ca nu ma pricep la calculat pensii. Am facut un calcul asa pe o logica rudimentara, doar ca sa vad daca banii mei se duc intr-o gaura neagra sau pensia asta la stat are vreun sens.

Am zis asa (calcul pentru un PFA, unde PFA plateste la venitul ales, nu la cel realizat, unde venitul ales are si el niste plafonari minime si maxime):

Stagiul minim de cotizare este de 15 ani. Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani. Varsta de pensionare pentru femei sa o luam generalizat 65 de ani (este un calcul empiric pe genunchi, sa nu ne impiedicam in amanunte).

Daca timp de 35 de ani contribui la venitul minim de 810 ron/luna (atat a fost in 2014) 254 lei/luna (minim), ajung sa dau la stat suma totala de 106.680 ron.

Sa presupunem ca dupa varsta de 65 de ani, mai traiesc inca 25 de ani.

Avand contributia minima timp de 35 de ani, voi realiza cate un punct de pensie pe luna, punctul in 2014  fiind undeva pe la 790 ron. Deci statul imi va da timp de 25 de ani 790 ron/luna, adica 237.000 ron in total.

Mie mi se pare un randament bun, sigur, pe care nu il gasesti nicaieri. Nici in plasamentele bancare, nici in investitii cu grad mic de risc. Deja daca jucam la bursa, discutam altceva. Desigur, daca un al doilea Hitler se naste sau daca ne invadeaza extraterestii, iarasi discutia ramane fara obiect. Dar si depozitele noastre bancare sau banii pusi la saltea ar ramane fara obiect.

E adevarat ca n-ai cum sa traiesti cu 790 ron/luna. Pensia la stat nu este nici pe departe asiguratoare a unui trai macar de subzistenta. Dar econimic vorbind, cei care cotizeaza nu pierd bani, castiga bani.

Incepi deja sa pierzi bani daca traiesti, dupa varsta de 65 de ani, mai putin de 10 ani. Atunci intr-adevar, ai dat mai multi bani la stat decat vei apuca sa primesti inapoi.

As vrea sa combata cineva acest rationament. As vrea sa gaseasca cineva un mod mai bun de a investi, strange, acumula acesti bani. Pentru ca solutia –  lasa ca vad eu ce fac – va da de pamant cu generatia noastra care crede „ca o sa ne dea statul”. O sa ne dea statul, dar nu pensie.

Exit mobile version