Viata (nu) se termina cand devii mama.

Parerea mea personala este ca atat femeile cat si barbatii din ziua de astazi amana momentul conceperii unui copil din cauza faptului ca sunt prea multe lucruri misto de facut in epoca in care traim, atat ce tin de job cat si de timp liber, lucruri pe cont propriu, iar ideea de a avea atasata permanent “o grija in plus” nu mai incanta pe nimeni. Asa ca intervine ideea alegerii.

Desigur, intre 20 si 30 de ani, exista pretextul banilor, sau lipsa lor, dar odata ce treci de pragul acesta, majoritatea descopera ca pretextul era exact asta, doar o scuza. Atunci, oamenii incep sa se imparta in doua categorii: cei care fac copii “pentru ca trebuie” sau “pentru ca daca nu acum atunci cand?” si ceilalti care isi vad de viata lor, si considera ca o greseala mai mare decat a nu face un copil este sa faci unul doar de dragul de a-l face.

Pentru ca restul, acei oameni care chiar vor copii, nu asteapta nici varsta, nici situatia financiara, nici casa perfecta, si de multe ori nici macar barbatul sau femeia potrivita.

La editia de anul acesta de la Digital Divas am cunoscut-o pe Larisa, o mamica cu un bebelus care a fost prezenta la eveniment. Cu gentuta, cu biberon si laptic, si-a gasit putin timp si pentru diva din ea. Asta scriam atunci in acel articol. E mult spus am cunoscut-o, doar am observat-o din spate si am avut asa o retinere sa-i fac o poza pentru ca stiu ca mamicile nu sunt toate de acord cu postarea pozelor cu copilul lor pe net. Norocul meu a fost ca ea a citit postarea mea si mi-a scris iar eu am profitat de ocazie si i-am propus un interviu pe blog, despre cum este sa fii si mama si diva digitala in ziua de astazi. Recunosc, motivele au fost un pic si personale, adica vroiam sa aud ceva care sa imi contrazica macar pe departe parerea mea despre acest subiect, pe care am exprimat-o mai sus.

Larisa, vorbeste-ne te rog despre activitatea ta ca si blogger

Am un blog in care postez tot felul de chestii, dar 80% din el contine review-uri despre cosmetice, swatch-uri de lacuri de unghii, swatch-uri de farduri, noutati cosmetice. Ideea mi-a venit in Octombrie 2009 cand simteam ca imi explodeaza mintea daca nu impartasesc lumii intregi parerea mea despre diverse produse pe care le foloseam si pe care le consideram geniale!

la taina despre cosmetice
Blogul Larisei

Cum decurge o zi din viata ta? Cum impaci jobul tau cu job-ul de mamica?

Momentan sunt in concediu de maternitate si nu trebuie sa ma gandesc la asta. In rest, in fiecare miercuri la ora 18 ma intalnesc cu sotul meu la statia de metrou Tineretului si de acolo mergem frumos cu masina pana la Universitate la sediul Dalles Go unde fac cursul de stilism avansati. Acolo sta el cu fetita in masina timp de aproximativ 2 ore. Mai nou o data pe luna in week-end merg la un Yard Sale pentru a mai scapa de tonele de haine pe care le am si atunci iar vine cu mine si sta toata ziua. Si tot asa…in viata de zi cu zi, ma trezesc, mancam, mai dormim, ne mai uitam la TV, iar daca trebuie sa ajung la vreun eveniment, imi pun wrap-ul(sistem ergonomic de purtare a bebelusilor) si plecam. Majoritatea timpului ma descurc singura.

De ce te-ai decis sa vii la Digital Divas? Ti s-a parut dificil “sa iesi din casa” cu un copil asa de mic? Intreb asta pentru ca sunt persoane (printre care si eu) care in necunostinta de cauza isi imagineaza un fel de “consemn la domiciliu” dupa nastere.

In primul rand, imi plac foarte mult aceste gen de conferinte la care vin tot felul de oameni despre care se poate spune ca au facut ceva cu viata lor si au ceva de impartit. Consider ca mereu ai ceva de invatat din experienta celor din jur.

In al doilea rand, consider ca in Romania, daca ai carucior, cam esti consemnat. Este super greu sa iesi din bloc cu ele in special daca esti singura, deci din start asta este un impediment. Si apoi urmeaza trotuarele ocupate de masini…si tot asa. Dar cu toate sistemele ergonomice de purtat copilul in brate care iti ofera atat de multa libertate, este super simplu sa te deplasezi absolut oriunde, in special daca nu ai carnet de sofer ca mine.

Spuneai ca o mama trebuie sa “nu uite de ea” si sa fie “din cand in cand sunt un pic egoiste pentru a-si face placerile”. Crezi ca acest lucru se obtine printr-o continua munca si constientizare a faptului ca trebuie sa ai grija si de tine sau este ceva ce unor mame le vine natural sa faca in timp ce altele sunt mai inclinate spre “parenthood” simtindu-se bine asa?

Trebuie exercitiu si un sot in spate care sa iti aduca aminte ca e ok sa mai faci o pauza si sa il lasi pe el sa mai stea cu bebe. Dar pe de cealalta parte, din cate am tot citit pana acum, clar exista si acel tip de mame care sunt trup si suflet doar pentru bebelus. Fiecare cum se simte bine.

Vis-à-vis de ceea ce credeai despre a fi mama inainte sa nasti si parerea de acum, ai spune ca experienta iti schimba ideile semnificativ?

Experienta ma face sa imi dau seama ca exista viata si dupa ce am nascut. De asta imi era cel mai frica…

Ce i-ai spune unei femei care isi doreste copii dar amana momentul din frica de faptul ca va trebui sa renunte la viata ei asa cum o stie astazi?

Cred ca chestia asta depinde foarte mult de personalitatea fiecarei femei si de suportul pe care il ofera sotul. Daca te stii slaba de inger si crezi absolut toate prostiile pe care le indruga toata lumea din jurul tau, e foarte posibil ca viata ta sa se schimbe complet, altfel vei fi ca mine… relaxata si fericita.

image
Familia Larisei

Poate n-am ales foarte bine intrebarile astfel incat sa exprime parerea ta pe acest subiect. Ce-am uitat sa te intreb?

Mi-am facut foarte multe procese de constiinta de cand am primit acest mic interviu de la tine, pentru ca mi-a fost si inca imi mai este greu sa accept ca pentru simplul fapt ca am un copil, nu sunt o victima a societatii. Si imi este greu pentru ca am senzatia ca societatea ma condamna daca nu confirm ca este greu sa ai copii si ca te chinui sa ii cresti. Pai daca ti se pare ca este greu si ca trebuie sa te chinui, nu mai face copii. Si ca sa nu mai zic ca cu cat crezi ca este mai greu, cu atat va fi mai greu. Si cu cat ti se pare mai usor, cu atat va fi mai usor. Nu spun ca este cel mai usor lucru pe care l-am facut, dar nici cel mai greu. Este pur si simplu diferit de orice altceva ce am facut pana acum. Sunt sentimente si trairi noi. Experiente care te bucura si experiente care te sperie.

Noi suntem destul de relaxati in ceea ce priveste cresterea copilului, dar cum am zis mai sus, este presiunea societatii care te streseaza si te condamna daca nu faci cum stiu ei ca se face. “De ce nu ai carut? De ce o tii in carpele alea, nu vezi ca sta cracanata? Asa o sa ramana! O sa se invete in brate! Nu aveti bani de sosete? De ce nu are caciula? De ce doarme cu voi in pat, asa o sa se invete! Nu dati cainele? Mai pastrati pisica? Iesi cu ea afara asa de mica? Vezi ca i s-a indoit urechea si ramane clapauga!” Unele persoane se pot simti putin intimidate de aceste tatonari constante, dar eu nu. Si de asta intr-un fel ma simt vinovata… culmea! Fata de celelalte mame. Pentru ca eu in loc sa imi fac griji pentru toate chestiile astea, ma bucur de bebelusul meu si atat. Iar cand nu im fac griji de parerea celorlalte mame, am timp si pentru mine si pentru micile mele placeri cum ar fi blogul, stilismul, evenimente, intalniri cu prieteni si altele.

4 Comment

  1. coco says: Reply

    Super! 🙂

  2. MARIA says: Reply

    Wow, ce frumos! Luiza, te gandesti sa devii si tu mamica in viitorul apropiat? 🙂

    1. Ma bucur ca ti-a placut articolul! 🙂

  3. Nu se termina, ci abia atunci incepe cu adevarat!

Parerea ta conteaza!