Recomandare: Viata lui Kostas Venetis – Octavian Soviany

book-500

Anul trecut intr-o zi de toamna am fost sa vizitam casa Costa Foru, deschisa temporar in acea perioada pentru public. Cu aceasta ocazie am asistat la o prelegere literara unde s-a citit un capitol din Viata lui Kostas Venetis scrisa de Octavian Soviany. Trebuie sa precizez ca respectivul capitol citit a fost ales special pentru publicul din acea seara deoarece evenimentele povestite se petreceau la cateva sute de metri de casa in care ne aflam, pe dealul Mitropoliei. Acest amanunt, impreuna cu ideea ca vroiam neaparat un suvenir care sa imi aminteasca de acea zi – si ce suvenir mai potrivit sa iti aminteasca de o seara literara decat o carte – m-au convins sa cumpar cartea si sa descopar in detaliu viata acestui personaj cel putin ciudat.

Cartea a zacut cateva luni pe o masa special amenajata pentru cartile cumparate in acest rastimp. In casa noua in care ne-am mutat inca nu avem biblioteca, iar cartile stau pe unde apuca. Spuneti-i deformare profesionala, dar fac adevarate crize de nervi cand cineva imi indoaie foile – facturile de la contablitate, dar si mai rau reactionez daca cineva imi indoaie si murdareste cartile. Asadar, chiar si in toata debandada din noua locuinta, cartile sunt puse bine, undeva unde praful si alte persoane nu le pot atinge!

Am inceput s-o citesc in avion, la intoarcerea din vacanta. Zborul a fost tarziu in noapte, iar eu umblasem toata ziua hai hui prin Nisa. Ma plictiseam de moarte dar romanul a reusit sa transforme un zbor lung si plictisitor intr-unul care a trecut foarte repede.

Romanul poate fi descris ca fiind… excesiv de descriptiv! Pune cititorul fata in fata cu un stil de viata depravant, greu de anticipat din prefata romanului scrisa de autor si intitulata “Cateva cuvinte de lamurire ale autorului”. As putea spune chiar ca induce in eroare cititorul, creand mai mult o atmosfera de mister, de premonitie, care nu are nimic in comun cu povestea propriu-zisa, ceea ce face surpriza descoperirii si mai frumoasa. Autorul ne explica in prefata cum a ajuns sa scrie aceasta carte:

“Am dat pentru prima data peste numele lui Kostas Venetis intr-o scrisoare a prietenei mele N.I, care il descoperise printre crucile unui cimitir vienez”. “Cu vremea, numele lui Kosas Venetis a inceput sa ma urmareasca staruitor, la licitatiile de manuscrise vechi, unde m-a manat dragostea mea neostoita pentru tot felul de vechituri”. “Dupa multe ezitari m-am decis sa talmacesc si sa public o parte din mica mea arhiva Kostas Venetis”.

Cati scriitori nu isi doresc un astfel de “semn”, de indrumare catre opera ce “trebuie” scrisa! Mi s-a parut fascinanta aceasta recurenta cu care un nume oarecare aparea necontenit in viata autorului, ca si cum aceasta poveste trebuia spusa.

Am ramas cu impresia ca romanul trebuie citit de doua ori. O data pentru a trece peste elementele descriptive socante si a cunoaste povestea, iar a doua oara pentru aprofunda latura psihologica si religioasa a personajului. O carte care te socheaza inca de la inceputul povestii, iar senzatia persista mult dupa ce ai terminat de citit.

viata-lui-kostas-venetis-top-10_1_fullsize

Parerea ta conteaza!