Ultima zi de leneveală

the end
Nice line

Așa cum mă așteptam, perioada asta de vacanță de 2 săptămâni a trecut ca vântul și ca gândul. Nu mi-a ajuns nici pe o măsea, deși au fost niște zile când am pierdut (așa cum mi-am propus) șirul zilelor și al nopților și noțiunea de cât e ceasul. De fapt, cât e ceasul știam după programul TV, pentru că emisiunile lui Jaimie Oliver începeau undeva pe la 2 după-amiaza, exact cam când mă trezeam și eu și țineau până undeva pe la șase seara, când mă ridicam cu greu din pat să pregătesc prima și singura de altfel, masă a zilei.

În rest vă spun din experiență că se poate trăi lejer cu zahărul din cafea și cu bomboane M&M. Asta-mi place mie la sărbători în general: ai multă mâncare în frigider pe care n-ai gătit-o tu, motiv pentru care este de 100 de ori mai bună și multe dulciuri primite cadou.

Rezoluții anul acesta – ioc. Nu neapărat că n-aș fi avut de înșirat realizări și dezamăgiri sau că n-am planuri de viitor. Am! Numai că nu-s foarte bine definite niciunele. Nici realizările, nici eșecurile și nici planurile pentru 2014. Un soi de incertitudine, de ceață plutește în aer. Plutea încă de la începutul lui 2013 dar cumva, începutul acesta de an o acutizează.

Ultima zi de leneveală vine la pachet cu o serie de chestii lumești la care nu eram așa dornică să mă întorc. Păr, unghii, cu ce mă îmbrac și mai ales trezitul de dimineață. Ih!

 

2 Comment

  1. Simona says: Reply

    Cred că acum mai mult ca niciodată ziua de luni este detestată :))

    1. Groaznica de-a dreptul!

Parerea ta conteaza!