Tribut unui idol – Madalina Manole

Scriam aceste randuri in 2010. Era o zi superba de iulie, ma indreptam spre birou si viata era frumoasa. Apoi, intr-o secunda, totul s-a schimbat. Pentru totdeauna.

Astazi, in drum spre birou, vestea mortii Madalinei Manole, vestea mortii atat de subite a idolului meu din copilarie, m-a facut sa izbucnesc brusc intr-un plans necontrolat, probabil plansul acela … pe care il avem pusi in fata unui fapt implinit, asupra caruia nu avem nici o putere sa intervenim.

In clasa a patra, am citit intr-un ziar povestea fetitei pe numele ei real Magdalena Manole, nume de scena Madalina. M-a impresionat atat de mult viata acelei fiinte care si-a urmat pasiunea pentru muzica cu o determinare pe care rar o intalnesti intr-o fetita atat de mica, incat am cautat mereu sa ii urmez exemplul si a devenit idolul meu de-a lungul adolescentei si chiar mai tarziu. Cand toata lumea uitase de muzica usoara romaneasca, de slagare, de Festivalul de la Mamaia, eu am continuat sa iubesc atat artistul cat si omul din spatele imaginii.

Un artist care nu a facut compromisuri. Un artist care umplea sali doar datorita talentului si a pasiunii cu care transmitea emotiile. Era sincera, se implica, punea suflet. Si te facea si pe tine sa simti, indiferent cu cat cinism sau reticenta ascultai melodia respectiva, te facea sa simti ceea ce vroia ea sa iti transmita – iubire.

Madalina a reprezentat pentru mine prototipul femeii care a iubit din toata inima, complet, neconditionat. Femeia care si-a dedicat viata pasiunii si talentului ei pentru muzica si oamenilor pe care i-a adorat. O femeie cu o eleganta si un rafinament, care nu apartinea acestui secol.

Toate melodiile ei sunt triste, asa cum sunt si majoritatea povestilor de dragoste. Cu toate acestea, poti observa in fiecare, oricat de trist ar fi textul si mesajul, o urma de optimism transmis exclusiv prin vocea ei imposibil de confundat, oriunde ai auzi-o.

Am ales pentru-i sarbatori viata, doua melodii de dragoste vesele, deoarece asta trebuie sa tinem minte din viata celor care ne paraseasc, intr-un fel sau altul. Lucrurile bune, optimiste. Si sa credem ca daca au ales sa plece dintre noi au facut-o pentru ca acolo unde sunt acum, le este cu siguranta mai bine. Si sa ne alinam durerea, la gandul ca ultimele ei cuvinte au fost despre cat de impacata este cu decizia luata, si despre cat de iubita se simtea.

Sa nu o uitam!

Parerea ta conteaza!