Stresul de a comenta pe blogurile altora

Nu stiu cati sunt in situatia asta, dar eu, dupa ce am decis sa imi fac blog, am inceput sa citesc despre aceasta activitate, pentru ca asa e normal, sa te informezi si sa incerci sa eviti pe cat posibil, nefacutele.

Printre “sfaturi” si apostrofari am gasit si lucrul acesta ca fiind litera de lege : sa nu comentezi aberatii pe blogurile altora pentru ca te vor cataloga drept o persoana care doreste doar sa isi faca publicitate.

Pe mine a ajuns sa ma streseze intr-atat acest lucru incat, mi-e frica sa imi mai scriu parerea pe diverse bloguri, mai ales pe cele mai marisoare, cunoscute, pentru a nu fi luata drept o profitoare. Ce-i drept, acum de unde voi sti eu cata inteligenta am reusit sa exprim in cateva cuvinte pentru ca cineva sa inteleaga ca am citit articolul respectiv si chiar am o parere pe tema aceea, chiar daca nu-i cea mai elocventa din lume?

Citesc cam toate blogurile considerate mari, dar nu cred ca o sa ma apuc sa comentez prea curand pe ele. E mai safe asa.

Este adevarat, ca exista posibilitatea de a lasa comentarii fara link catre blogul tau. Este si asta o solutie. Ar trebui sa ne aliniem toti la aceasta practica ?

7 Comment

  1. Oh… lumea asta a blogurilor (pentru cei ce fac blogging, eu nu mă consider blogger), e plină de “sensei”. Mai marii care au ajuns să fie citiţi, acum setează nişte legi nescrise, iar cuvântul lor – literă de lege. Well – buuuuulllshiiit ! Până la urmă, (şi) aşa au ajuns şi ei să fie cunoscuţi: promovându-se într-un mod indirect, chiar şi prin comentarii.
    …păi stai frate, să nu mai comentez ceva, orice, ce îmi trece prin minte, doar pentru că o să creadă “Gigă the Mare blogger” că-mi fac reclama pe blogul lui? Atâta timp cât are secţiune de comentarii, şi am o opinie, indiferent care ar fi aceea, I’m free to express it. Altfel, îi învăţăm prost, şi nu suntem într-un restaurant în care proprietarul are dreptul de a-şi selecta clientela… ci suntem pe internet.

    Ideea e ca atunci când cineva vine cu biciul pe tine pentru că ai spus ceva ce nu i-a convenit, să-ţi menţii atitudinea şi să dezbaţi în continuare subiectul, până interlocutorul(ii) înţeleg(e). (părerea mea). Cititorii săi (de altfel, viitorii tăi cititori), vor aprecia asta cu siguranţă.
    Din categoria, “să te ridici în picioare atunci când ai ceva de spus”.

    1. Adelin, imi place mult comentariul tau, exact pe sufletul meu!

  2. spanac says: Reply

    neah, la mine poti sa zici ce vrei :))
    depinde si de comentarii.
    poti sa-ti spui parerea, dar cum l-am prins pe un ametit sa-mi zica de fuforialele mele ca-s naspa si ca-s penibil, ca fac tara de ras, i-am dat si ignore si i-am dat si-un mail in care l-am bagat in ma-sa.
    nu vii in casa mea sa ma faci cum iti vine la gura.
    exista alte metode 🙂

    1. Spanac, sunt de acord cu tine!

  3. De ce crezi ca au fost inventate comentariile? Sa-ti spui parerea. Comentariile care enerveaza sunt cele de genul GENIAL ARTICOL! Daca insa aduci ceva nou cu comentariul tau, de exemplu o experienta, ori daca il contrazici pe autor, dar argumentat, vei puncta. Inclusiv la capitolul vizitatori 🙂

  4. Dragă Luiza, soaie rezon!
    Uite, deşi Tu mi-ai întins mâna prima (shame on me, merde, c’est ca fait pas avec une M-me…!), am luat-o în serios şi de bună, drept pentru care am venit să dau şi eu bineţe, aşa cum se cuvine într-o ţară (OK, virtuală, dar tot ţară pân’la coadă!) CIVILIZATĂ. 😮 (Nah, că m-am scăpat! Dacă e cazul, cenzurează tu cuvântul acesta incomod… “civilizată”…)
    Acuma, lăsând glumele, sarcasmele şi ironiile mai la o parte…
    Eu rămân la convinerea că fiecare are dreptul să îşi exprime părerea, în mod civilizat, cu BUN ŞIMŢ. Mai ales că am venit toţi (??) în mediul online, pentru că avem nevoie să ne cunoaştem, să ne împărtăşim bucurii, îngrijorări, opinii. Ceea ce, trebuie totuşi să admitem, e altceva decât grosonlănii, grobianisme, pitecantropisme şi trivialităţi, cum preciza colegul nostru Emil Călinescu, pe care am avut norocul să-l văd/aud “în carne şi oase”, la #webstockro 2013. 😉
    So, go ahead! Vedem noi pe parcurs cine supravieţuieşte! 😉 😀
    “Everybody wants to be a hero! But, who wants to pay the price?” — zice aikidoka Steven Seagall într-un muvi de-al lui… (mi-a trecut prin cap să scriu mauve, dar hai s-o lăsăm aşa 😉 )

    1. Sa stii ca de cand am scris postul asta si pana azi mi-am dat seama ca cu cat ti se rupe mai mult, cu atat esti mai fericit.
      Viata e prea scurta ca sa fie irosita cu stresuri inutile ca acesta. Asa ca o concluzie, sa comentam zic la posturile care ne smulg o lacrima de fericite sau de durere, sau chiar un zambet, fie el sarcastic sau natural, indiferent cine l-a scris.
      Iti multumesc pentru parere, foarte elegant exprimata 🙂

Parerea ta conteaza!