Stai pe acelasi drum

Despre relatiile interumane exista un singur adevar universal valabil si anume ca sunt complexe. Mai este adevarat si faptul ca numai cei implicati intr-o anumita relatie stiu exact cu ce se mananca relatia aia si de ce functioneaza sau nu functioneaza. Din afara putem doar specula.

Ati  observat cum oamenii tind sa se apropie atunci cand dau de un necaz, de o greutate, de o piedica? Parca toate neintelegerile palesc, lucrurile cu care nu puteai pana mai ieri trai, devin prostii neimportante iar toate valoriile dupa care ne conducem viata sunt reevaluate, adaptate la cel cu care iti imparti viata. Acestia sunt oamenii care functioneaza intr-o relatie doar in singurele conditii pe care le-au cunoscut ca fiind normale si anume intr-un continuu stres.

Este adevarat ca am observat in jurul meu si oameni cu relatii aparent perfecte, dar care la cel mai mic obstacol uita de tot ce au impartit si se poarta ca doi straini. Acestia sunt oamenii care functioneaza normal intr-o relatie doar atunci cand e soare afara si totul este roz.

Dupa ce o relatie a trecut de faza fluturasilor, dupa ce a trecut de faza certurilor prostesti, dupa ce a trecut si de faza in care apar problemele serioase, greutatile adevarate, pietrele de hotar, dupa ce protagonistii relatiei au trecut prin toate si au supravietuit, mai trebuie totusi sa faca un ultim lucru … sa stea in continuare pe acelasi drum.

Stiu oameni care dupa ce au realizat cati altii in zece vieti, s-au despartit, cu explicatia : acum nu mai avem nimic de impartit, nu mai avem nimic de construit, nu ne mai leaga nimic deci vreau sa fiu liber. Stiu iubiri de poveste, iubiri de o viata, spulberate pentru ca pur si simplu protagonistii nu au gasit un limbaj si o directie comuna.

Pentru ca pe unii oameni ii unesc bucuriile, bogatia, starea de bine. Pe altii ii unesc problemele, incercarile, depresiile, deznadejdea. Dar ce te mai uneste atunci cand toate astea trec? Nimic, doar trecutul si un posibil viitor. Atunci pur si simplu trebuie sa iei o decizie constienta de a sta si a merge tot inainte pe acelasi drum comun.

Paradoxal, etapa asta din viata unui cuplu este cea mai grea. Nu aia cu probleme si in nici un caz aia cu bucuriile. Prin acele etape te ajuta sa treci si te imping inainte sentimentele, mai bune sau mai putin bune pe care ti le trezeste relatia si omul din fata ta. Pe cand aceasta decizie nu e despre sentimente si nu se ia cu inima. Se ia cu capul, judecand pragmatic, facand o lista cu plusuri si minusuri a relatiei, a omului din vata ta, a vietii tale.

Cand nu mai ai lucruri de impartit, castele de construit, planuri de dus la bun sfarsit, certuri de purtat, lucruri de demonstrat, oameni de manipulat, cand se asterne linistea si calmul, cand nu mai avem cu ce sa ne umplem minutele, secundele, gandurile si totusi decidem sa ne dedicam timpul si sa ne indreptam sentimentele catre aceeasi persoana cu care ne-am impartit pana atunci viata, acela este adevaratul test al relatiei.

Stati pe acelasi drum.

 

Textul acesta a fost inspirat de Concertul Bere Gratis si de melodia lor Stai pe acelasi drum.

6 Comment

  1. Like 🙂

  2. Multumesc! Tu cand te apuci din nou de scris? Si iti multumesc pentru asistenta cu site-ul atunci cand nu mergea 🙂

  3. Unul dintre suplimentele mele daca pot sa spun asa, este acela ca daca ,, dragoste nu e, nimic nu e,,…! Intre doi oameni, echilibrul consta in satisfactia de a putea intelege entuziasmul celui de langa tine, ( valabil de a gen la gen). Un cuplu este frumos atunci cand concordanta dintre glumele lor, prostia spusa de unul este acceptata si traita asisderea…! Un cuplu- este,, puterea de a trai in doi,,

  4. Cu sintagma ”puterea de a trai in doi” sunt foarte de acord 🙂
    Dar cateodata, pe perioade mici de timp (5-10 minute, jumatate de zi) nu mai e nici o dragoste, cel putin nu concretizata in comportament sau limbaj sau e foarte mult acoperita de evenimente. Atunci nu pot sa spun ca nimic altceva nu mai e.

  5. Read it again, still like it. 🙂
    (ar trebui sa ai articole de genul ăsta mai des :D)

    1. Multumesc! O sa incerc sa iti urmez sfatul.
      Din pacate n-am mereu inspiratie de acest gen :(.

Parerea ta conteaza!