Spectacolul organizat de Ziua Culturii Naționale

violonisti-
Orchestra Ateneului Român

Întind mâna din inerție după telecomandă și apăs pe buton. Televizorul începe să turuie în ritmul lui obișnuit. 10 secunde sunt suficiente să mă facă să mă simt invadată de un zgomot de fond, altă dată familiar și plăcut. Fără a sta prea mult pe gânduri, cu o mișcare bruscă  îl opresc. Mai vreau să păstrez încă puțin senzația aceasta de plutire, de liniște, de pace.

Astăzi a fost o zi plină, o zi din acelea, cu mult stres și cu alergătură. Dar lucrul acesta a rămas parcă în urmă, într-o altă viață. Tot ce aud acum este sunetul melodios al violoncelului și al violelor cântând Rapsodia Română în La major,  de George Enescu .

Mi-au rămas în minte chipurile celor care au cântat în fața noastră, chipuri senine, liniștite, chipuri pasionate de muzica, imersate într-o lume pe care noi, muritorii de rând de-abia reușim să o întrezărim  și s-o conștientizăm. Soliști ca Elena Moșuc și Șerban Vasile au ridicat sala în picioare și ne-au impresionat până la lacrimi.

roxana constantinescu
Roxana Constantinescu
elena mosuc
Elena Moșuc
baietii solisti-500
Vlad Stănculeasa, Ștefan Cazacu și Șerban Vasile

Presa a avut cele mai comode locuri din sală. Primele două rânduri erau rezervate pentru noi. Am avut ocazia să stau chiar în primul rând, față în față cu dirijorul și cu sopranele, să le văd expresia feței, încordarea sau dimpotrivă bucuria de-abia schițată dar vizibilă atunci când, la sfârșitul recitalului, sala izbucnea în ropote de aplauze, iar pe fundal se auzeau voci entuziasmate: Bravo, bravo …

scena ateneul roman
Înainte de spectacol

Eu, din primul rând, aplaudam frenetic și zâmbeam larg, în caz că unii dintre artiști se uitau și la mine. Vroiam să fiu sigură că le transmit înapoi bucuria pe care mi-au dăruit-o ei, cu câteva momente înainte. Nu vroiam sub nici o formă să își facă griji că nu ne-a plăcut reprezentația.

Pentru artiști aplauzele și aprecierea publicului sunt cele mai mari recompense posibile. Ei trăiesc din și pentru bucuria pe care o creează în sufletele auditoriului. Cel puțin așa mi s-a spus mie când eram mică iar de atunci, de frică să nu dezamăgesc vreun artist căruia din întâmplare să-i cadă ochii pe mine în timp ce mulțumește publicului, aplaud frenetic până la sfârșitul spectacolului, până când și ultimul om  de pe scenă se pierde în spatele cortinei, indiferent de cât de mult mă ustură palmele.

Cioran spunea că muzica este timp fluid…

Evenimentul acesta a fost prilej de afirmare și reafirmare pentru mulți tineri artiști. Preferatul meu  fost de departe Ștefan Cazacu, care a executat un superb recital al Dansului Țărănesc pentru violoncel și orchestră  de Constantin Dumitrescu. Mai jos, puteți asculta una din interpretările acestuia din 2011 de la Festivalul Enescu. Nu este cea mai bună înregistrare dar vă puteți face o idee clară de ce ar trebui ca în programul dvs. de week-end să includeți și reprezentațiile de la Ateneul Român.

Citisem undeva faptul că în zilele noastre, a cânta pe scena Ateneului Român echivalează cu a performa pe scena Scalei din Milano. Lucrul acesta nu-l pun în discuție sub semnul veridicității afirmației. O iau de bună, mai ales după ce am auzit în seara asta, mai ales după ce am constatat cu propriile mele simțuri cum două ore de muzică te pot face alt om, un om mai bun.

Știți cât costă un bilet la Ateneul Român la categoria I pentru un spectacol de două ore care să te pună în starea aceasta de plutire? 55 RON de persoană. Știți cât costă un bilet la categoria I la Scala din Milano? 80 de euro de persoană. Iar prețul nu reflectă în nici un caz valoarea reprezentației, reflectă cu siguranță disponibilitatea, respectul și interesul față de cultură al celor care plătesc, comparabil cu noi, de 5 ori prețul pentru reprezentații și experiențe comparabile.

Expoziția de costume de operă

Ministerul Culturii a excelat în organizarea acestui eveniment, care, deși s-a desfășurat cu porțile închise iar accesul s-a făcut pe bază de invitație, duce numele României pe culmi nebănuite. Toți cei prezenți au avut ocazia să admire expoziția de costume de operă purtate de marile soliste de operă de origine română de-a lungul timpului.  Expoziția de costume mi-a oferit ocazia de a privi de aproape, în cele mai mici detalii acele elemente stilistice care ne seduc  încă de când acestea apar pe scenă.

costume opera-500
Costume opera
costume ateneu-500
Costume opera
costum-500
Costume opera
costum opera-500
Costume opera

Expoziția cu obiecte rare enesciene

O altă expoziție organizată tot în holul Ateneului Român a fost cea cu obiecte rare din patrimoniul enescian. Printre exponate se numără un manuscris enescian olograf cu laitmotivele operei Oedipe notate de compozitor, vioara dăruită de regina Elisabeta tânărului George Enescu și o fotografie cu autograful reginei în care aceasta apare alături de George Enescu.

George Enescu visa încă de la vârsta de douăzeci și cinci de ani să compună muzică pentru teatru. Refuzase multe librete mediocre și nu găsise un subiect potrivit până într-o seară, la Comedia Franceză, când a văzut “Oedip rege ”. Fascinat, a hotărât atunci să compună o operă cu subiectul tragediei lui Sofocle. Toate acestea sunt mărturisite în amintirile sale, reproduse de muzicologul și jurnalistul Bernard Gavoty.

Obiectele expuse nu sunt proprietatea statului român, ci au fost expuse la Ateneul Român prin bunăvoința domnului Filip Capsali, din a cărui colecție de familie fac parte.

george enescu
Obiecte rare enesciene

Expoziția de pictură cu lucrări semnate de pictori români

M-a impresionat și selecția de picturi expuse, opera al cărui numitor comun este muzica. Toate lucrările reflectă vizual sensibilitatea muzicii și emoția muzicianului în plin act al creației. Aceste lucrări, semnate de pictori ca Alexandru Ciucurencu, Sorin Ilfoveanu, Aurel Ciupe, Gheorghe Tomaziu și Constantin Piliuță, fac parte din colecția Muzeului Național de Artă al României.

Vedeți voi, prin această manifestare culturală Ministerul Culturii a reușit să prezinte numerosului public prezent, compus din ambasadori, membrii ai corpului diplomatic și altor asemenea reprezentanți, o bucățică din adevărata noastră valoare ca popor, ca români. Plimbându-mă prin holul Ateneului, după reprezentație, unde s-a ținut o mică recepție pentru a sărbători momentul cu șampanie și aperitive, am urmărit cu mare atenție reacțiile străinilor care au participat, mimica feței și chiar frânturi de conversație. Absolut toată lumea era uimită de talentul și de performanța acestor artiști români și încântați de exponatele care pot concura cu absolut oricare alte asemenea expoziții din lume. Acești oameni au plecat cu o impresie foarte bună despre cultura și despre artiștii din România.

Așa că nu pot decât să concluzionez că orice fel de manifestare artistică, destinată sau nu publicului larg, nu poate face României decât un mare serviciu prin menținerea vie a valorilor culturale române.

felicia filip ateneu-500
Felicia Filip la Ziua Culturii Naționale 2014
la ateneu-500
Dupa spectacol, in holul Ateneului Român
multime la ateneu-500
Dupa spectacol

Un cadou cultural

Ministerul Culturii a ținut să facă un cadou cultural tuturor participanților, un cadou pe care să îl ia acasă și poate să îl poarte cu ei și pe alte meleaguri, arătând și altora un pic din frumusețea culturii românești. Astfel că am primit ceea ce puteți vedea mai jos:

cadou ministerul culturii-
Învelite în hârtie de pergament, stau două comori naționale
eminescu si maria tanase
Poezia Luceafărul în 5 limbi și Viața Mariei Tănase însoțită de un CD cu cântecele ei cele mai apreciate

Cu siguranță eu o să îmi amintesc și peste ani de această zi răsfoind aceste cărticele.

 

Parerea ta conteaza!