Personne

sadnessȘtiți vorba aia, de murit, tot singur mori? E valabil și pentru viață. Da, sigur că nu suntem singuri, fiecare dintre noi avem în jurul nostru familie, prieteni și alte persoane apropiate. Dar există acele perioade din viață de care nu scapă nimeni, pentru cei mai norocoși momente, pentru alții perioade mai îndelungate de timp, situații în care suntem complet singuri. Noi și problema. Noi și decizia. Sau doar noi și atât.

Și nu-ți lipsește nimeni, și nu plângi după nimeni și nimeni nu-ți bântuie amintirile.  Personne, cum ar zice francezul. Singur. Tu și bula imensă de negru care te înconjoară. De fiecare dată când mi-am imaginat vidul, avea culoarea neagră.

Cu cât încerci mai mult să dai o explicație golului din stomac cu atât mai mult te sperii pentru că nu reușești să îl atribui nici unui lucru pământesc. Și nici un lucru sau persoană nu te poate ajuta să-l umpli.

Ce hilar! Ce odată reprezenta dușmanul tău de moarte, singurătatea, devine acum cea mai bună prietenă. Prețuită, apărată, este singura care în momentele de luciditate îți aduce o oarecare alinare.

Ce simplu și tentant este să te afunzi în uitare ca într-o mocirlă. Numai că nu-ți spune nimeni de la început, că uitarea vine la pachet cu indiferența.

“Pain didn’t ever really stop, she thought; it just changed forms.”

2 Comment

  1. Ema says: Reply

    Oare cel care se agata cu unghiile de singuratate nu o merita pe deplin? De ce te temi, omule? De fericire? Ti-e frica sa iesi din zona ta de confort, unde suferi in tacere si nimeni nu stie? atunci , sufera! Poate asa iti vei deschide ochii si vei privi unde te duce instinctul.
    Crezi ca daca stai si astepti o sa apara din senin ceea ce iti doresti? Ei bine, nu! Trebuie sa muncesti pentru asta, sa actionezi, sa pui suflet, sa crezi cu toata fiinta ta!

    Acum este momentul tau!

    1. Ema, ce frumos spus! 🙂

Parerea ta conteaza!