Mona

monaAvea o singură prietenă, pe Mona, o fată din vecini, de vârstă apropiată cu a ei, bine îmbrăcată și care lua note bune la școală. Aceste două atribute o calificau în ochii mătușii ei ca fiind o ființă cu care avea voie să se joace, în preajma căreia era sigur să o lase pe afară chiar dacă numai și numai în fața curții, în fața geamului, la vedere. Cu ceilalți copii nu avea voie nici măcar să vorbească. Erau toți niște huligani.

Într-o zi Mona povestea cu patos și mândrie dar totuși umil despre rezultatele ei  foarte bune la învățătură, despre cum în fiecare an lua premiul întâi cu coroniță. Ea o asculta absentă, privind în depărtare pe uliță. Asculta adevărul ca pe o poveste și își făurea propria poveste să-i țină loc de adevăr. Peste un timp, după ce sfârși povestea, Mona o invită în casa pentru a-i arăta diplomele primite de la școală. Ea refuză, politicos, galant, inventând un motiv stupid. Al doilea motiv stupid. Dar nimic nu poate fi evitat la nesfârșit. Păși cu grijă în camera micuță si acolo erau, atârnate pe perete, toate diplomele obținute, dovezi grăitoare ale adevărului prezentat sub formă de poveste. Cu politețea caracteristică o felicită pentru rezultate. Mona clipi des pentru ca mai apoi să revină la jocurile copilăriei.

–          Nu m-ai crezut, nu-i așa?

–          Ei … cum nu? Dar chiar în fiecare an?

–          Da.

Într-o altă ocazie Mona îi povesti despre melodia aia pe care ea o fredonase încontinuu în ultima săptămână fără să îi știe numele ci doar câteva frânturi din versuri … “Jesse, make a picture/about how is gonna be …”. Îi povesti mândră, cum din întamplare găsise melodia pe una din casetele ei mai vechi și după ce o ascultase de câteva ori, pentru că într-adevăr era frumoasă, o ștersese. Da, o ștersese pur și simplu, înregistrase altceva peste. Ea clipi des apoi schimbă subiectul.

–          Nu mă crezi, nu-i așa?

–          Ei … cum nu? Dar chiar ai găsit-o? Și ai șters-o?

–          Da.

2 Comment

  1. …mi-ar plăcea să existe o continuare a poveştii. 🙂

    1. Adelin, La multi Ani!
      O sa incerc de acum incolo sa scriu mai multa fictiune si mai putina realitate 🙂

Parerea ta conteaza!