Mediul ostil de munca

17478324_s-300x203

Ma simt uneori ca un psiholog care, desi perfect capabil sa puna ordine in viata si sentimentele clientilor, este incapabil sa isi gestioneze propria viata. Stie perfect reteta, cunoaste toti pasii. Cu toate astea, ceva nu merge.

Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc nu dau doi bani pe sentimente si trairi. Banu’ primeaza. Asa ca atunci cand incerc sa le explic ca exista posibilitatea ca cineva sa doreasca sa faca mai putini bani dar sa lucreze intr-un mediu (mai) lipsit de energii si atitudini negative, se uita la mine pe sub spranceana:

– Tu nu stii ca e criza? Lasa prostiile!

Da, e criza. Dar nu de bani.

E criza de dimineti linistite in care razele soarelui sa iti cante o noua zi.

E criza de actiuni nascute din pasiune si de proiecte in care sa te implici din tot sufletul, pentru ca simti ca implicarea ta aduce o diferenta notabila in viata cuiva.

E criza de calatorii in care sa te regasesti pe tine.

E criza de timp petrecut impreuna cu cei dragi.

E criza de companii alese in care sa vrei sa te afli nu in care sa trebuiasca sa fii.

E criza de oameni demni si darji si drepti si buni.

E criza de viata traita in tihna si simtita din plin.

E criza de multe lucruri care nu-ti aduc un leu dar care sunt de altfel, nepretuite.

Lucrul intr-un mediu ostil nu merita nici macar greutatea ta in aur. Iar prin mediu ostil, fiecare intelege ce vrea. Exista o definitie a acestuia dar fiecare se raporteaza la aceasta diferit si subiectiv. Definitia reglementeaza mai mult aspectele juridice ale problemei dar eu ma refer aici mai mult la cum te face sa te simti un anume loc, cum te afecteaza faptul ca esti inconjurat de anume persoane  opt ore pe zi, multi multi ani.

Mediu ostil de munca – mai mult decat o definitie legala

Pentru cineva poate fi ostil programul de munca pentru ca nu imi lasa timp pentru viata personala,  altcineva poate  considera ostila modalitatea in care seful se adreseaza. Ostil poate fi si anturajul de la birou, care poate avea alte valori si principii fundamental diferite de ale tale, pe care si le expun cu  exces de zel, saliva si zgomot.

Ostile pot fi considerate discutiile despre nimicuri cand tu ai vrea sa discuti despre ultimul spectacol de teatru vazut sau ultima carte citita. Un mediu ostil de munca poate fi un mediu in care nu te regasesti orice ai face. Si care nu te lasa sa fii creativa.

Un mediu ostil se poate caracteriza prin faptul ca zilnic se intampla o gramada de nimicuri si frecusuri care iti sug energia pe care o foloseai sa iti traiesti viata de dupa program. Adica viata aia care chiar conteaza. Ca de-aia muncesti, nu? Te duci la birou, iti faci treaba ca sa poti sa fii platit iar cu acei bani sa te duci acasa, la ai tai si sa iti traiesti viata impreuna cu ei, viata aia care conteaza de fapt si care incepe dupa munca. Cum de ne-am indepartat atat de mult de notiunea asta?

Pentru multi, nu exista viata dupa munca. Iar atunci, mi se pare ca daca scopul principal pentru care muncim dispare, munca devine un fel de razboi cu morile de vant, inutil.

Ostil poate fi loc de munca ce nu iti ofera nici o perspectiva de viitor, pentru ca iti suge energia pe care o ai astazi fara a te lasa sa cladesti ceva pentru tine. Poti considera ca mediu ostil de munca este acela care, daca dispare, ia cu el toate lucrurile pe care tu azi le pretuiesti. Daca iti dispare job-ul, mai ramai cu ceva frumos in viata? Familie, prieteni, hobby-uri, vise? Nu? Naspa.

Am vrut sa scriu despre mediul ostil de munca si impactul acestuia asupra angajatului. Despre cum o poleiala frumos aranjata constand intr-un bloc de sticla intr-o zona de fite din Bucuresti poate ambala cu succes toate neajunsurile unui mediu ostil de munca. Aveam o intreaga argumentatie. Cand am inceput sa scriu doar, mi-am dat seama, ca nu-i nimic de scris pe subiectul asta. Si nici de explicat altora. E doar de simtit. Si de plecat.

2 Comment

  1. d says: Reply

    Sunt de acord in totalitate cu ce ai scris despre locul de munca . Cum ar trebui sa fie de fapt un job.
    Ultimul meu loc de munca a fost un cosmar. Aveam o colega care era ruda cu seful. Seful avea doar 8 clase. Colega era si ea mare sefa. Ea nu facea nimic, eu lucram 99% din tot. Cand ea venea la birou, eu eram satula de munca. Facea parte dintr-o secta religioasa.Toata ziua asculta cantece religioase pe youtube si apoi citea din biblie.Si dadea afara pe toti care nu ii conveneau ei.Seful o asculta dumezeieste. O mica vipera careia ii placea sa conduca si sa sape groapa altuia.
    La tot ce lucram eu,ii spunea sefului ca nu stiu sa fac nimic, imi modifica in calculator inregistrarile si apoi zicea ca eu le-am gresit. El o credea iar eu nu aveam cum sa ii demonstrez ca ea minte. Si nici nu aveam cum unui om cu 8 clase. Mi-a facut viata grea. Ma sabota pur si simplu.Nici la toaleta nu aveam acces pt ca imi luase cheia de la usa.
    Aici pot sa scriu despre acest lucru. In viata de zi cu zi insa nu crede nimeni ce am patit cu acea femeie. Am fost nevoita sa plec. Si oamenii judeca urgent fara sa stie cum sta treaba.Ca de vina sunt eu ca nu m-am acomodat cu ea, nu ca de fapt si-a batut joc de mine si a facut tot posibilul sa scape de mine…
    Putem spune ca ”asta e viata”, mergem inainte. Dar cum?!!

  2. ana says: Reply

    Sunt întru totul de acord cu tine!

Parerea ta conteaza!