Cea mai mare bucurie pe care mi-a adus-o blogul până acum

bucurie-800

Cea mai mare bucurie a fost mesajul pe care l-am primit de la una din câștigătoarele concursului meu de pe blog, cel cu cărțile lui George Colang. O parte din mesajul Alinei sună așa:

„Mulțumesc din suflet! Mă bucur enorm de cate ori pun mana pe o carte nouă (mai ales daca e caștigată). Mi-ați înfrumusețat ziua! Abia aștept să o citesc.“

Să știți că nu-s doar cuvinte, cuvintele alea care spun că cel mai bine te simți când dăruiești. E adevărat că n-am dat cămașa de pe mine, și în ziua de azi nici măcar nu-i nevoie să faci asta. În epoca de aur a consumerismului avem atâtea lucruri de care nu avem nevoie, atât de repede ne plictisim de tot ce ne înconjoară încât nu-i necesar să-ți rupi de la inimă. Tot ce trebuie să faci este un gest, mic pentru tine, mare pentru alții.

Vedeți asta-i viziunea mea. Gestul nu trebuie să fie mare, de sacrificiu pentru persoana care-l face. Nu trebuie să aibă ca scop revelarea firii umanitare și de excepție a donatorului. Trebuie doar să fie grandios pentru cine primește.

Am ajuns la stadiul în care mulți dintre noi putem da fără măcar să simțim că dăm. Dar nu o facem din comoditate și mai ales din frica de a nu fi luați de proști, fraieriți, din frica să nu se profite de noi.

Nu zic că este singura bucurie pricinuită de fițuica asta într-un an de activitate, bucuriile au fost multe. Dar mesajul ăsta m-a făcut să simt că blogul a pricinuit o bucurie și altora, nu numai mie, de-asta e așa special. E bine să știi că faci și ceva bine, că ești pe drumul corect.

Și dacă vi se pare că bucuria mea e mică, înseamnă că nu sunteți pe blogul potrivit.

Parerea ta conteaza!