Mail

Si stateam in masina cu ochii in telefon, ignorand ploaia, aglomeratia si oboseala. Foame nu prea imi era, fusese ziua unui coleg la birou si deja mi-am facut un obicei din a avea o dieta bogata in prajituri. Apasam frenetic pe email refresh. Am un iphone care actualizeaza mailurile la 15 secunde iar cele 15 secunde imi pareau o eternitate.

Desi conversatia din jur era interesanta, nu ma puteam gandi decat la faptul ca atunci cand vrei sa dregi un mail trimis din greseala sau un mail in care ai scris prostii, trimiti de obicei un alt mail in care scrii prostii si mai mari. Iar cateodata, cand vrei neaparat sa stii ce mai face cineva, trimiti un mail, asa fara nici o legatura cu nimic, in care te chinui sa scrii un mesaj coerent si oarecum in tangenta cu ceva ce impartasiti impreuna, dar de fapt, e un mail plin de prostii, un mail pe care de altfel daca l-ai fi primit tu, ti-ai fi dat seama din start ca e ceva in neregula. Dar se pare ca atunci cand tu esti cel care il trimite, un val de ceva nedefinit ti se pune pe ochi, si pe taste, si pe creier. Pe butonul de send nu, acela ramane in functiune.

Intr-un final primesc raspunsul mult asteptat iar experienta mea de o viata mi se confirma: cand vrei sa fortezi pe cineva sa iti trimita un mail mai dragut, mai siropos, mai personal, care contine mai mult de trei propozitii scurte si la obiect, tot ce obtii este sa iti trimita un mail cu cel mult o propozitie scurta si la obiect. Asta daca ai noroc. Daca patesti ca mine, primesti un singur cuvant. Bun si ala.

Parerea ta conteaza!