De ce își fac jurnaliștii blog personal

Scris de Luiza Daneliuc

jurnalismCând pășești timid într-un tărâm necunoscut, cum ar fi blogging-ul, îți pui tot felul de întrebări tâmpite, la care cei mai experimentați au deja răspunsurile fapt pentru care râd de tine în barbă. Sau în chelie. Dar pentru mine, încă mult timp de-acum încolo, va fi timpul întrebărilor cu răspuns evident.

De ceva timp mă întrebam de ce doamne, jurnaliștii care scriu pentru publicații, mai mari sau mai mici, nu importa acest aspect, ci doar faptul că sunt plătiți pentru asta – să scrie -, de ce doamne ziceam, se mai apucă ei de scris și pe blogul personal. De unde mai au timp și mai ales inspirație să scrie la dublu, la triplu? Nu dau ei oare toata inspirația, gândurile și ființa lor celor care le dau în schimb bani pentru asta?

Și cu toate că răspunsul evident te izbește oarecum în față, pe mine nu m-a izbit decât de curând.

Da, frustrarea aia de a nu putea pune întrebările pe care ți le dorești,  în forma pe care ți-o dorești de teamă că strici imaginea pe care alții s-au chinuit să o construiască, te împinge spre blogul personal, unde te poți manifesta cum dorești pentru că nu șifonezi decât cămașa și numele din dotare. Pe blogul personal scrii ce vrei și abordezi problema cum crezi de cuviință. Nu te trebuie să fii în permanență cu drobul de sare asupra capului, că tu vii din partea publicației X și că orice spui, faci și scrii, faci în numele lor.

Pe blogul personal poți fi incisiv, poți spune și lucruri mai neplăcute într-o manieră directă, fără ambalaj și fundiță. Pe de altă parte, dacă ai chef să fii banal, poți face și asta.

Așa că blogul personal al jurnaliștilor ajunge un fel de loc de refulări și de idei care n-au ajuns în print în publicațiile unde sunt angajați. Sau au ajuns atât de retușate de nu-și mai recunosc propriile fraze. Dar refularile astea sunt de cele mai multe ori, mult mai bune decât articolele care ajung efectiv în print, deoarece sunt sincere, complete și nu sunt scrise pe la coada piersicului.

De aici trag concluzia că  singurul lucru pe care publicațiile îl pun mai sus decât profitul pe care l-ar face din niște articole necosmetizate este imaginea oamenilor care evident cotizează ca să nu fie prinși cu fofârlica. Deși pare o concluzie logică, în practică aceste cazuri sunt mai rare decât cazurile în care nu plătește nimeni ca un anumit articol să fie cosmetizat, tăiat la montaj și reambalat în hârtie de Crăciun. Pur și simplu cei care au factorul deciziei asupra a ceea ce intră sau nu la print nu vor să își asume un posibil risc să deranjeze. Nici nu se știe exact pe cine sau ce, dar dacă ceva nu sună frumos, mai bine nu ne băgăm. Și culmea, câti bani ar face dacă s-ar băga!

Câți oameni ajungi să cunoști, câte povești rămân nespuse, deși ai vrea să te duci repede acasă și să le scrii pe toate, toate. Ar trebui să se inventeze niște legitimații de bloggeri. Ar trebui să se inventeze o asociație a bloggerilor. Ar trebui să se întample multe și probabil că se vor și întampla cu viteza melcului beat, așa cum e obiceiul pe la noi românii.

Până una alta, jurnaliști, scrieți în continuare pe blogurile personale, că de fapt, noi aia dorim să citim, sufletul vostru vărsat pe foaie și nu articole photoshopate dincolo de limita decenței.

2 Comment

  1. Da-mi voie sa te completez. Sau sa te contrazic, cum vrei sa spui:

    1. Pe blog abordeaza ALTE subiecte. In ziar ti se impune sa scrii despre subiectele la moda (rafuieli politice, fotbal). Pe blogul personal scrii despre chestii care nu-s neaparat “subiecte fierbinti”. Daca Romania a pierdut cu Grecia, e clar ca in ziar trebuie sa scrii despre asta si nu despre o amintire din copilaria ta. Care amintire insa poate fi postata pe blog.

    2. Blogul e un fel de brand personal. Unii pun pe blog link la toate articolele pe care le scriu. Daca colaboreaza cu 2-3 publicatii, blogul este locul de unde poti afla tot ce a scris acel om. E simplu.

    3. Blogul are alt public. Chiar daca tu, pe net, poti citi la fel de bine ziarul X sau blogul Y, este un public care refuza ziarele. Poate citi blogul X, chiar daca bloggerul este SI ziarist. Pur si simplu daca NU si-ar face blog ar refuza din start un anumit public.

    Ce zici tu e doar un EFECT, nu o cauza. Nu d-aia si-au facut blog, sa-si verse naduful. Ala e un efect 🙂

  2. […] Luiza Daneliuc are o revelație vizavi de jurnaliști și blogging, o idee la care mă gândeam și eu de ceva timp – De ce își fac jurnaliștii blog personal? […]

Parerea ta conteaza!