Intamplarile mele inedite de la Zilele Biz

Deoarece pe parcursul celor 3 zile cat am fost eu prezenta la Zilele Biz, nu mi s-au intamplat numai lucruri serioase, ci si inedite, m-am gandit sa va arat si partea de fun dintr-un astfel de eveniment, lucruri care s-a intamplat la aceasta manifestare dar nu au legatura cu ea in sine.

* In absolut fiecare zi am fost in super intarziere, pentru ca mi-e foarte greu sa ma trezesc dimineata (evenimentul incepea la 10, totusi pentru mine e dimineata) dar ca printr-o minune am reusit sa ajung de fiecare data cu 5 minute inainte sa inceapa evenimentul. Pentru mine asta e un stres, deoarece sa intarzii poate fi perceput ca un semn ca nu apreciezi si nu dai importanta invitatiei de a fi acolo. Nu ca m-ar fi recunoscut cineva pe acolo, dar nu vroiam sa fiu remarcata ca fiind cea care intarzie. Bine ca am ajuns la timp!

* Titulatura de Blogger oficial, pentru mine a sunat intr-un mare fel. Pentru ca e prima oara cand am primit-o si pentru ca in esenta inseamna ca oamenii astia intr-un mod oficial, m-au insarcinat pe mine sa scriu despre evenimentul lor. Stiu ca pentru veteranii blogging-ului o fi apa de ploaie, dar pentru mine a fost something!”

* Desi m-am chinut sa raman fidela felului meu de a lua notite, pe carnetele de hartie  adica, in penultima zi a evenimentului, ziua de Corporate Responsability (CSR) m-a apucat euforia si curajul sa fac un live blogging. A fost pentru prima data cand am scris ceva coerent in timp real si sper macar ca acest live a fost daca nu bunicel, macar la limita decentei. Este adevarat, ca o data ajunsa acasa, am editat posturile, le-am corectat si adaugat poze. Apoi am exersat live blogging-ul putin si in dimineata zilei de vineri.

O concluzie despre live blogging ar fi ca iti schimba total perceptia despre evenimentul respectiv. Mi-e greu sa scriu coerent in timp real, doarece eu in general nu scriu dupa dictare. Scriu ceea ce simt eu in legatura cu ce spune omul de pe scena. Si mi-a fost dificil ca in timp ce ascultam ceea ce se vorbeste pe scena sa ma si hotarasc ce simt in legatura cu asta si sa mai si redau intr-o forma cat de cat corect gramatical, textul. Asta nu-i o vaicareala de genul, vaaai ce greu e, am tras la sapa. E frumos, imi place si sunt convinsa ca in timp va deveni din ce in ce mai accesibil pentru mine live blogging-ul asta. O alta concluzie ar fi ca, oricat de traditionala as vrea eu sa raman, este mult mai practic sa folosesti laptopul, live blogging or not. Asa ca pe viitor, voi renunta la scrisul pe hartie in favoarea tehnologiei.

* Nu cunosteam pe nimeni (in afara de Irina) cand am ajuns acolo in prima zi. Astazi, ma pot lauda cu faptul ca am cunoscut cateva persoane interesante. Dintre ei amintesc doar cativa. Am cunoscut-o pe Renata, si am schimbat cateva cuvinte despre socul “cultural” pe care ti-l provoaca deplasarea din vestul tarii (Cluj) in Bucuresti. Mi-as fi dorit un schimb de locuri, macar temporar, adica sa traiesc eu in locul ei in Cluj, unde dupa parerea mea, e ca si cum te-ai muta in altatara. Parerea ei a fost ca totusi depinde de oameni, ca sunt si oameni ok in Bucuresti. Eu raman la parerea mea, ca toti oamenii ok din Bucuresti vin de fapt din alte orase, mai din vest asa. O fi bine, o fi rau sa generalizez … da stiu, e de rau, dar pana la urma asta cred. Eu, sunt din Bucuresti, asta ca sa nu existe dubii cum ca as lauda provincia din motive personale.

Am mai cunoscut niste baieti foarte interesanti de la CGS care din pacate sunt mai old-school (asta dupa declaratiile lor) si nu folosesc retelele de socializare, astfel nu stiu cat o sa reusim sa stay in touch. Mi-a placut in mod deosebit faptul ca vorbeau frumos despre compania lor, dar nu intr-un mod PR-istic, ci din suflet. De asemenea, mi-a placut si discutia pe care am avut-o despre social responsability (ca tot era tema zilei), donatii si reclama pe care si-o fac companiile in jurul acestor donatii. Desi parerea mea este diferita de a lor, mi-a placut modul in care si-au expus punctul lor de vedere, foarte accesibil si natural.Sper sa ii mai intalnesc in viitor.

* Desigur, nu il putem uita pe Emil, care este prin definitie, un personaj. Foarte amabil pe tot parcursul evenimentului, m-a facut sa ma simt un pic mai in largul meu in marea aceea de oameni, lucru pentru care ii multumesc.

Imi pare foarte rau ca din cauza “pravaliei” la care activez, a trebuit sa mai trec si pe acolo si sin aceasta cauza nu am putut fi prezenta la toate cele 5 zile ale acestei manifestari. Dar cat a fost, a fost superb!

3 Comment

  1. Foarte amabil cu ce? Daca as fi lipsit o zi, te-ai fi simtit altfel? 🙂

    Mersi de aprecieri oricum 🙂

  2. Si sper sa ne mai vedem si cu alte ocazii 🙂 Esti o prezenta foarte placuta 🙂

  3. […] Aici sunt in poza alaturi de frumoasa Luiza Daneliuc. […]

Parerea ta conteaza!