Împărțeală

Se zice că cine împarte, parte-și face. Da’ de unde!

Eu împart zilnic timp în stânga și în dreapta dar partea mea de pus deoparte cred că se duce într-un fel nejustificat încă, direct pe apa sâmbetei, asta în condițiile în care stau foarte bine la capitolul organizare. Mă organizez pe mine, pe el, pe casă și masă, pe firmă, mai organizez și niște clienți, pe unii chiar împotriva voinței lor (pe principiu las’ că știu eu mai bine).  Care mai doriți, care mai poftiți, că vă organizez și pe voi instant! Nu la organizare e problema.

Dar așa-i activitatea asta în salturi, câteodata frec duda, zile în șir și probabil se observă asta după postările zilnice, după care iar un silențio stampa de vreo săptămână pe puțin.

Eu chiar am o dilemă legată de oamenii care scriu zilnic, ori numai asta fac, ori au așa o pasiune mistuitoare care o depășește cu mult pe a mea. Pentru că de organizat mai bine nu se organizează. Rămâne faza cu pasiunea, problema mea e probabil faptul că pe mine mă pasionează și contabilitatea. Mă prinde câteodata și meseria asta, dar tot așa în salturi.

Câteodată mi se urâște de toate, și de blog și de contabilitate și singurul lucru pe lumea asta care îmi mai smulge un zâmbet este ciocolata. O fi astenia de toamnă-iarnă sau doar adicția de dulce?  Am descoperit de curând niște jeleuri învelite în ciocolată și-s așa de bune încât te fac să uiți că-s făcute 99% din substanțe care te omoară. În caz câ vă întrebați, da m-am îngrășat, dar nici că-mi pasă. E frig afară iar ciocolata ține de cald.

brownie-500

Parerea ta conteaza!