Guest-post – Definindu-mă prin scris, am ajuns la voi!

despre scris

Nu am mai scris de foarte multă vreme un “guestpost”, cauză pentru care îmi este atât de greu să aleg un subiect. Aș vrea să-mi încep pledoaria cu un subiect ușor sensibil și anume scrisul. Oricine poate să pună mâna pe un stilou, fie el şi virtual, și să așterne pe o foaie gânduri, idei și cuvinte care se succed cu o viteză relativă. A scrie nu presupune decât un mic efort, care constă doar în arderea câtorva calorii. Scrisul poate să mai însemne și o formă de evadare, de plecare necondiționată din lumea reală spre o lume mai puțin cunoscută a iluziei.

M-am apucat de scris din plăcere, pur și simplu simțeam cum emoțiile învăluite în misterul serii mă eliberează de prizonieratul fiecărei zi. Nevoia de evadare a fost prezentă încă din cele mai fragede timpuri și trebuia cu disperare să găsesc metoda potrivită pentru a mă detașa. Așa cum un pictor evadează prin culorile sale, așa cum un actor se deghizează în felurite personaje ale căror costume transmit emoția necesară, sau așa cum un alcoolic nu se poate dezlipi de sticlă sa de vin, eu am ales să evadez spre infinitatea vieții prin scris. Dincolo de acest aspect am mai descoperit și alte beneficii. Am învățat că dincolo de cuvinte se ascund nu doar alte cuvinte, ci și sentimente și trăiri obscure care formează un amalgam extrem de complicat. Am început să-mi doresc a descifra această matriță ascunsă din spatele cuvintelor și am pornit prin labirintul cuvintelor. Ştiţi, cuvintele nu sunt întotdeauna ceea ce par și niciodată nu o să găsești suficiente cuvinte pentru a exprima o anumită stare. Aceasta este cauza principală pentru care îmi place să ascund sensuri multiple în fraze simple, care în mod normal nu ar trebui să dea prea mari bătăi de cap cititorului.

Povestea scrisului s-a tot dezvoltat. Am devenit ahtiat, nu îmi mai pot concepe viața fără ca într-o zi să nu mă definesc prin mult plăcutele cuvinte. A scrie este cultura vieții mele, modalitatea prin care în fiecare zi mă definesc dincolo de materialismul clasic care pune stăpânire de milenii pe societatea din care fac parte cu sau fără voia mea. În speranța de a nu plictisi audiența acestui blog, care mi-a găzduit scăparea de la normalitate, vreau să închei acest articol cu un simplu mulțumesc.

Fără voi, cititorii, niciun blogger nu ar mai fi existat!

Tiberiu Molnar – Efemeride.ro

1 Comment

  1. Minunat spus! Plăcerea de-a scrie…

Parerea ta conteaza!