Gândurile unui om temporar depresat

baloonsCând dau bani la stat, intru în depresie. Astăzi mi-am plătit impozitele și așa un picuț restante către ANAF. Se poate spune că mi-am făcut datoria de cetățean onest, că am contribuit la bunăstarea țării și bunul mers al lucrurilor. Cumva după ce fac o plimbare din care ies mai săracă cu cel puțin câteva sute de euro, intru în depresie. Tot MagneB6-le din lume nu mă poate ajuta la faza asta.

Astea sunt zilele în care mă tot gândesc la felul acela în care mi-aș fi dorit eu să fie societatea, evident fără obligativitatea plății vreunei taxe, unde fiecare contribuie cu cât dorește și cât are, după sufletului lui. Da, în societatea mea ideală, toți avem suflet. Și chiar și în societatea asta de azi, toți am avea suflet și conștiință civică dacă nu ni l-ar strangula unii și alții.

Probabil că depresia asta vine la pachet și cu vremea de afară (știu că e ianuarie și e foarte cald pentru această perioadă dar eu mi-aș dori o primăvară veșnică) și cu informația recent verificată a mia oară în viața asta că nu tot ce zboară se mănâncă. Nu știu de ce noi, ca oameni, ne încăpățânăm să ne validăm niște experiențe nașpa deja trăite, over and over again, în speranța că de data asta va fi altfel, cu siguranță de masochiști ce suntem.

Probabil că sentimentul inutilității unei acțiuni și imposibilitatea de a vedea sensul și deznodământul unui plan mai contribuie un picuț la depresie.

Măcar sunt sănătoasă, zic. Citeam un articol în care se vorbea despre cum toată lumea moare de vreo boală, cum toată lumea se îmbolnăvește de vreo formă de cancer, chiar și cei tineri, deoarece nu mai este despre degradarea naturală a organismului ci despre cea produsă de aerul pe care îl respirăm și de toate chimicalele pe care le băgăm în noi în atât de multe feluri ingenioase, toate inventate de om.

Asta mă duce cu gândul la altă idee pe care o tot am de ceva timp, pentru că mă uit la multe emisiuni cu și despre extratereștri și la câte filme s-au făcut pe tema invaziei, mă gândesc că nu e nici un alien atât de prost să cheltuie resurse de tot felul ca să ne invadeze când tot ce trebuie să facă este să mai aștepte câteva secole (o nimica toată, oricum la ei timpul curge altfel) și ne exterminăm singuri.

Desigur, până la urmă, orice gând depresiv se încheie cu marea întrebare la care omenirea nu a găsit încă răspuns: what is the point to all this?

Alte lucruri care te pot depresa în încercarea de a-ți începe ziua

– să vrei să îți faci o cafea și să constați că nu mai sunt filter de hârtie pentru cafetieră; găsești totuși unul, pe ultimul și lumea e roz once again!

– să te uiți pe geam  și să vezi soare! Un soare din acela de zici că afara sunt 30 de grade; să deschizi geamul și să constați că este tot iarna iar soarele are dinți;

– să te trezești dimineața devreme și să te bucuri că ai în față o întreagă zi de leneveală și browsereală inutilă pe net; să te trezești câteva ore mai târziu neștiind unde a zburat timpul.

Noroc că plec în vacanță în curând, gândul ăsta te face să zâmbești. Încercați și voi. Treaba cu vacanța, adică.

6 Comment

  1. O mică observaţie, dacă-mi permiţi. Depresat nu are nici o legătură cu cuvântul depresie. Depresarea e eliberarea de sub o anumită presiune.

    1. Da stiu, dar se foloseste si cu sensul acesta in vorbirea curenta. Poate ar fi trebuit sa il pun in ghilimele ca sa se intelega sensul figurativ?

  2. Javra says: Reply

    Mă bucur pentru tine.
    Chiar şi numai perspectiva vacanţei te face alt om.

    1. Nu-i o perspectiva, e o realitate (cumparat bilete, facut rezervari). As vrea sa fiu eu atat de zen sa ma bucur de o perspectiva 🙂
      Multumesc!

  3. […] Luiza este depresata Cu sau fara ghilimele Recomand articolasul ei (ma rog, articolasul intre […]

Parerea ta conteaza!