Food Bloggers Conference Winter Edition 2015

De obicei, despre un eveniment stiu exact ce voi scrie inca din momentul in care plec de acolo. De fapt, articolele sunt pe jumatate scrise inca din timpul conferintei. La aceasta conferinta… nimic! Pe asta am trait-o ca pe o experienta senzoriala, poate si din cauza ca a fost despre mancare, iar eu am o relatie speciala cu mancarea. Sunt o gurmanda, o pofticioasa, imi place sa mananc cate putin din multe feluri si as putea trai doar cu ciocolata. Asta trebuie sa fi fost, fantana de ciocolata m-a dat pe spate si n-am mai putut fi atenta la nimic din ce s-a spus pe scena.

Conferinta asta a reusit sa imbine cateva lucruri pe care eu le iubeam dinainte, disparate, fara nici o legatura cu ceva anume sau vreo legatura intre ele.

In primul rand a avut loc la Radisson. Pentru mine Radisson holds a special place in my heart deoarece se afla practic  in my back yard, la doua minute de mers pe jos de casa. E foarte misto sa te trezesti, sa cobori din bloc si sa fii la conferinta in doua minute. E ca si cum ai sta practic in hotel. Mai iubesc Radisson pentru petrecerile lui organizate cu ocazia OktoberFest  la care merg de cativa ani, e deja o traditie pentru noi. La sala tot aici merg. Ce mai, ma simt ca acasa.

In al doilea rand, unul din sponsorii acestei conferinte a fost Lidl. De obicei nu zic nimic de sponsori, but I looooove Lidl. Atat de mult incat eu, care stau in centru, unde nu exista nici un magazin Lidl, merg o ora si ceva spre orice cartier apuc (de obicei spre Militari) ca sa pot cumpara de la ei. N-ar fi rau sa deschida magazine si prin zonele mai centrale, nu doar in cartiere. Imi plac produsele din gama lor Deluxe dar si varietatea de branzeturi, si in general apreciez faptul ca gasesc la ei lucruri pe care nu le gasesc in alte magazine. Sunt mare fan noutate.

foodbloggers15
#foodbloggers15

Food coaching – un nou trend

Totusi am reusit, asa printre toate minunatiile de prajituri raw vegane si fantani de ciocolata sa retin si cateva idei interesante. Am aflat ca exista un nou trend, numit food coaching, care poate fi definit ca o relatie intre o persoana care doreste sa isi schimbe obiceiurile alimentare si o alta persoana care te ajuta sa faci asta, pe termen mediu si lung.

Evident, intrebarea care este diferenta dintre food coach si nutritionist a aparut instant din public, iar raspunsul a fost acesta : nutritionistul este un medic care prescrie o reteta, mai complexa, da in final o reteta pentru problema ta, pe care o aplici pana iti atingi un obiectiv. Medicul nu face un transfer de cunostinte, nu te invata cum sa faci ca atunci cand dieta (reteta) se termina, sa iti mentii rezultatele. Pentru ca nici o dieta nu poate dura o viata iar aceasta solutie fixa nu este fezabila pe termen lung. Food coach-ul te invata cum sa iti modifici pentru totdeauna niste obiceiuri alimentare iar ele sa ramana schimbate. Nu te ajuta neaparat sa slabesti,desi slabitul vine la pachet cu un trai sanatos.

Iar ca si concluzie, daca ar fi o singura regula universala pe care sa o respectam, ca sa ne simtim mai bine in corpul nostru aceasta ar fi: eat more vegetables!

Si un pic de teorie despre alimente

Doamna Irina Smeu, cercetator in cadrul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare Bucuresti, a avut o prezentare foarte tehnica. Daca am retinut ceva din acesta prezentare a fost faptul ca paranoia mea legata de alimente si despre cum fiecare lucru pe care il bagi in gura iti scurteaza viata, este macar intr-o mica masura sustinuta de fapte stiintifice.

Cantitatea de informatii si cunostinte pe care trebuie sa o detii ca sa determini in ziua de astazi daca un aliment este safe (asta presupunand ca nu o sa crezi ca doar pentru ca il gasesti pe raft este safe) se apropie lejer de cel al unui nutritionist incepator. Cu toate astea, educatia alimentara trebuie sa fie parte din viata noastra, este responsabilitatea noastra sa ne informam, intr-o tara in care nu avem nici macar o baza de date referitoare la provenienta alimentelor de pe piata si informatii privind siguranta acestora.

Da, e un trend sa tratezi fiecare farfurie ca un pericol de moarte. Dar este si jusificata aceasta frica de tot ce bagi in gura. Cel putin pentru mine este. Nu e doar un moft sa fii atent, super atent, usor obsesiv atent la ceea ce mananci.

La final, o singura concluzie imi vine in minte, si anume cuvintele unuia dintre speakeri. 2 things sucks: change and the way things are. Nu ne convin cum stau lucrurile in alimentatia noastra dar si schimbarea nu-i tocmai usoara. Daca nu este sustinuta, de cei din jurul tau, de un food coach, de prieteni, vointa ta nu va face niciodata fata singura. Nu pe termen lung.

Parerea ta conteaza!