Travel: Londra in septembrie 2011

Prima data, am fost la Londra in septembrie 2011. Unul din motivele pentru care m-am gandit extrem de serios sa ma mult acolo cat mai repede posibil, a fost faptul ca la Londra ma simteam mai buna. Simteam ca sunt un om mai bun, ca orasul acela magnific scoate la iveala tot ce e mai bun din mine, mai frumos si mai nobil.

Vreau sa ma mut la Londra deoarece acolo imi permit sa fiu buna! Am cu cine sa fiu buna, fara sa fiu luata la misto, fara sa fiu luata de fraiera, fara sa se profite de mine. Si m-am saturat sa traiesc intr-o defensiva continua in Bucuresti unde lupta “de strada” este la ordinea zilei chiar si printre “prieteni”.

La Londra sunt oameni minunati si minunat de civilizati si nobili. In Bucuresti nu se mai poate trai! Cu ideea asta m-am urcat in avionul ce avea sa ma aduca acasa la sfarsitul visului meu londonez.

M-am intors la viata mea brusc si tot brusc am uitat feeria traita printre straini. Am revenit la stilul de supravietuire consacrat in tarisoara noastra si anume indiferenta si cinismul. Si totusi, mai am scapari. Scapari de entuziasm si de bunatate. De grija si atentie. Fara scop anume. De fapt, poate cu singurul scop de a ma simti ca la Londra la mine acasa.

Ce trebuie sa ti se intample in viata ca sa cataloghezi bunavointa cuiva fata de tine drept vrajeala ieftina? Si mai important, cum poti evita ca traind intr-un oras in care singura modalitate de supravietuire este indiferenta, sa nu ajungi tu peste ani sa cataloghezi grija cuiva fata de tine ca vrajeala ieftina?

Cred ca raspunsul este sa faci cat mai multe vizite la Londra …

Am mai scris despre Londra, aici.

Parerea ta conteaza!