Eu iarna nu dorm

Se pare ca cineva jos sus nu ma iubeste. Cand spun acolo jos ma refer la parter, la apartamentul de sub mine, eu stand deasupra, logic la 1.

Dupa o perioada de relativa acalmie (din iunie si pana acum 2 saptamani), am revenit la problema care cu un an in urma mi-a dat viata peste cap intr-un mod dezastruos. Pare o exagerare dar este una din acele intamplari pe care trebuie sa o traiesti ca sa o intelegi.

De cateva nopti, am din nou probleme cu vecinii. Probleme cu galagia pe care vecinii o fac noapte de noapte. Probabil o fac si zi de zi, dar eu ziua nu sunt acasa. Probleme cu niste vecini de tipul celor ce nu inteleg conceptul de bloc si inainte sa aterizeze in Bucuresti au stat mai mult pe la case, si alea in varful muntilor (formulare politicoasa). Cu niste vecini vesnici “studenti” pentru care noaptea nu inseamna decat perioada cand se aduna sa bea bere la PET si sa discute zgomotos pe marginea etichetei pungii de seminte. Vecinii astia au si draguta proprietate de a fi multi pe metrul patrat, traiesc cu impresia ca in apartamentul de cele 2 camere au pus paturi suspendate si traiesc asa cate 8-10 persoane caci altfel chiar nu imi explic harmalaia creata de zici ca esti la concertul lui Guta (n-am nimic cu Guta sau Vijelie sau altii ca ei; am avut ocazia sa constat ca te poti intelege mai bine cu oameni ca acestia decat cu “onorabilii” mei vecini). Apropo de asta, cred ca ar trebui sa ma consider norocoasa ca nu se mai aude si o muzica pe fundal, desi anul trecut cam tot prin perioada asta cand am inceput scandalul, aveam si acompaniament acustic “de calitate”.

Am citit pe net, am intrebat si cunostinte de prin toate cartierele cu idei si experiente diferite, am intrebat si necunoscuti. Toti mi-au recomandat sa fac o suma de X lucruri pe care evident le-am facut. Am facut de toate doar ca sa fie liniste si o perioada a si fost. Intr-un final, am inteles ca nu prea ai ce sa faci cu adevarat cand e vorba de asa vecini si asa probleme. Decat poate sa te muti. Pe luna.

Pornesc in noul an “scolar” – ca ma gandesc ca a inceput scoala, sau sezonul ploios, inca nu m-am lamurit pentru care din aceste motive a revenit si galagia – cu o experienta bogata si cu nenumarate seri nedormite si incercari la activ, unele mai stupide altele mai destepte, de a face liniste.

Si sper ca in iarna asta sa dorm!

Parerea ta conteaza!