Epopeea stampilei

stampilaAm avut de multe ori in ultimele luni, de cand cu proiectul meu cu ONG-urile, o conversatie care merge cam asa:
– Deci tii contabilitatea pentru ONG-uri?
– Da.
– Ciudat, am vorbit cum multi contabili care nu stiu sau nu vor sa tina, ai idee de ce?

Raspunsurile variaza de la persoana la persoana

si toate sunt mai mult sau mai putin valabile. Nu este greu sa tii contabilitatea unui ONG dar este aparte, trebuie sa ai habar de niste particularitati. Si pentru ca nu merita sa inveti acele particularitati pentru cati bani (nu) au ONG-urile sa te plateasca preferi sa nu te bagi. Sau pentru ca pur si simplu nu e productiv sa “te incurci” cu lucruri mici si migaloase. Desi e greu de perceput asta pentru cineva care nu e contabil, lucrurile mici si care par simple sunt cele mai mari consumatoare de timp, si culmea, acolo faci cele mai mari greseli, pentru ca pleci din start de la premisa ca e simplu, dai rasol, te uiti la ceas ca au trecut X ore si te gandesti ca deja ai investit destul intr-un client care te plateste si nu prea. N-ai rabdare sa citesti un pic de legislatie si daca fusaresti ceva, nu va fi clientul care iti asigura 50% din venituri, va fi ONG-ul.

Dincolo de toate acest motive general valabile, pe care le-am auzit de la diverse cunostinte din domeniu (am facut sondaj!) am mai identificat si eu o potentiala explicatie proprie pentru care contabilii se feresc sa se implice in contabilitatea unui ONG. Oamenii care infiinteaza ONG-uri sunt, in marea lor majoritate oameni speciali, idealisti, cu suflet mare, de artist, oameni de bine. Iar oamenii de bine stiu sa faca bine dar nu cunosc foarte bine partea mai practica a vietii. Probabil de-aia si stiu si pot sa faca bine.

Iar cand le ceri copii dupa actele ONG-ului, sau sa iti faca o imputernicire la notar pentru depunerea declaratiilor on-line sau daca te pune necuratul sa soliciti sa iti lase stampila, simti cum aerul din camera brusc se raceste si atmosfera se crispeaza si incepi sa te intrebi daca “is it just you or you did something really wrong …”

Una peste alta, fratilor cu ONG-uri:

– Un contabil are nevoie de stampila! Fara stampila aia e legat de maini si de picioare, nimeni nu-l baga in seama pe la nici o institutie. Oriunde te duci sa faci ceva in numele altei entitati, trebuie sa te prezinti cu o hartie pe care scrie “Imputernicire” care trebuie sa aiba stampila entitatii.

– Cu stampila respectiva nu se pot deschide conturi in banca, nu se pot fura banii din banca, nu se pot face manareli la banca; daca lasati stampila unui contabil nu inseamna ca banii vostrii din banca sunt in pericol;

– De aceea, exista si cutuma destul de bine incetatenita de a face o stampila special pentru departamentul de contabilitate pe care se pune suplimentar un punctulet, o floricica, chiar insemnul CONTABILITATE scris cu majuscule pentru cei mai speriosi, sa se vada de departe, ca acea stampila a fost folosita de contabil.

Asadar si prin urmare, cel mai periculos lucru nu este sa lasi stampila firmei/ONG-ului/PFA-ului tau in mana unui contabil. Nu prea are ce sa faca cu ea, decat sa depuna la ANAF niste hartii cu sume eronate, ceea ce oricum tu n-ai cum sa controlezi asa, prin nepredarea stampilei. Tot ce poti sa faci este sa iti alegi cu mare, mare grija contabilul si eventual sa iti cunosti si activitatea, sa ai una doua chei de control cu care sa-l mai verifici din cand in cand.

Cel mai periculos lucru nu este scaparea din mana a stampilei, ci sa lucrezi cu un contabil dezinteresat sau si mai rau (da, exista mai rau), sa crezi ca doar pentru ca ai un ONG sau un PFA, n-ai nevoie de contabil.

Parerea ta conteaza!