Dream big. I said big! Bigger!

dreams

Când eram mai mică, cu un oarecare pretext mama a decretat ea, bazându-se pe experiența ei de viață ca este imposibil să faci în viața asta numai ce vrei și că de cineva, cumva, tot vei depinde. Chestia asta a venit ca un fel de explicație la faptul că eu îmi făcusem un obicei din a spune că fac numai ce vreau. Obiceiul mi l-am păstrat și de alungul multor ani am demonstrat și mi-am demonstrat că se poate face exclusiv numai ce vrei tu. Nu mă întrebați cât (mă) costă lucrul acesta. E de ajuns să vă spun că este un preț pe care nu l-ați plăti nici unul din voi, o afirmație complet avangardistă dar pe care o susțin. Nu este despre cât costă ci despre disponibilitatea pe care o ai pentru a plăti prețul. Orice se poate, pentru prețul corect. It just might cost your soul … but it can be done.

A fost și cel puțin până în prezent a rămas un vis de al meu să simt că pot face ce vreau, când vreau și fără să dau socoteală nimănui. Nimic din lumea asta nu mă face să mă simt mai împlinită, mai în siguranță ca acest lucru. N-am lăsat pe nimeni să îmi spună ce pot și ce nu pot face, chiar dacă ceea ce îmi doream eu era de neatins iar prețul pentru această atitudine l-am plătit de bunăvoie, bucuroasă și fără regrete.

Un alt vis, o altă ambiție de-a mea a fost să nu mă complac în relații în care sentimentele au dispărut. Indiferent de  cât de călduț mi-a fost sau mi-ar fi fost într-o relație, indiferent de investiția financiară și sentimentală pe care o făcusem la momentul respectiv în relație, dacă sentimentele au dispărut, am dispărut și eu. Nu mi-a păsat de criticile prietenelor despre ce fraieră sunt și cât de cald putea să îmi fie, nici de aruncarea în față a fazei cu vârsta (că de, avem o vârstă la care trebuie să ne potolim – a se citi, a ne resemna). Mai bine mi-am mâncat eu iaurtul meu (că oricum eu atâta mănânc) și am plecat în căutarea unor sentimente (mai) puternice. Acesta a fost visul meu și n-am lăsat pe nimeni să-mi explice cât de stupid este sau că așa ceva nu se face. Nu am lăsat pe nimeni să îmi explice cu ce se mănâncă viața de fapt. Le-am spus să si-o mănânce pe a lor și s-o lase pe a mea în pace.

Visuri din prezent

travel the worldAcum, visul meu este să văd lumea și să scriu despre asta. Nu sfaturi despre travel. Vreau să scriu despre experiențele mele trăite într-un mod cât se poate de personal în călătoriile alea, despre oamenii întâlniți, despre un alt fel de viață decât acesta din România, despre care știu că există dar nu știu să o detaliez, să o exprim în cuvinte, pentru că nu am trăit-o încă.

Și nu vreau să fac asta într-un week-end o dată la câteva luni, ci să fac asta încontinuu, ca un mod de viață. Sau măcar să fac asta câțiva ani și apoi mai văd eu. Da, sunt convinsă că este un vis pe care mulți dintre voi îl împărtășesc dar la care tot atât de mulți ridică resemnați din umeri, oftează și se consolează cu un „nu se poate” sau „nu se poate acum”.  N-am cuvinte să încep să vă relatez de cât negativism m-am lovit ori de câte ori am îndrăznit să visez ceva ieșit din tipare. Acest nu se poate, acest dat în cap este atât de întipărit în ființa tuturor oamenilor pe care îi cunosc, încât simt că nici nu mai are rost să încerc să explic.

De fapt asta e problema. Că știu că îmi doresc acest ceva dar nu știu (azi, acum) cum să fac să îmi transpun visurile într-un plan. După raționamentul general, dacă nu știi cum să faci, nu se poate. Dacă cei cărora le povestești ce vrei, n-au reușit, înseamnă că nu se poate. Dacă ei știu pe cineva care a încercat ceva similar și nu le-a ieșit, vezi, dovada ca umbli după cai verzi pe pereți, nu se poate!

Guys, are you for real?! Fiecare ființă e unică și ce poate face sau nu poate face este determinat de acțiunile sale, care sunt … ați ghicit, unice! Iar dreptul de a încerca, dreptul de a trăi dezamăgirea unui eșec este la fel, unic. Cine ești tu să îmi spui mie despre viața ta, povestea vieții tale, povestea eșecului tău de fapt, din care eu ar trebui să învăț despre renunțare. Ar trebui să mă mulțumesc cu o poveste, în loc să trăiesc experiența.

La fel ca în cazurile enumerate mai sus, ca și în multe alte cazuri din viața mea, nu voi lăsa pe nimeni să îmi spună ce se poate și ce nu, chiar dacă nu știu să răspund acum la întrebarea “cum o să faci, din ce o să trăiești” și nici la întrebarea “care-i planul”. Cea din urmă, întrebarea cu planul, mi se pare hilară, prin simplu fapt că cine o pune, demonstrează că a ratat esențialul și anume că toată ideea este să nu fie un plan bătut în cuie, ci doar un contur al visului care să prindă contur în timp, în funcție de experiențele de pe drum.

In my oppinion

Acum să ne întoarcem puțin în prezent și lăsați-mă să vă întreb eu pe voi, cine vă credeți și cu de la cine putere stabiliți pentru o altă persoană, care este visul potrivit și de urmat pentru acea persoană.

Dacă cineva își dorește să fie într-o relație cu un tip care are, să zicem, pătrățele pe burtă, sau cu un tip dansator, sau cu un tip din cale afară de romantic asta nu spune nimic despre voi, care vă dați cu părerea, nu spune nimic despre aspirațiile voastre, despre visurile voastre, despre viața voastră. Nu trebuie să vă simțiți atacați, blamați, fraieri că nu vreți aceleași lucruri sau că nu sunteți acele lucruri. Visurile unei persoane spun ceva despre persoana care le are și nu despre cei din jurul ei.

Când atacați o persoană care visează diferit, o botezați în fel și chip, de la materialistă până la frustrată, asta nu supune nimic despre ea și visurile ei, ci despre voi si visurile voastre. Total off topic, sunt convinsă că nici un pătrățos pe burtă n-a făcut-o pe fata asta frustrată. Pentru că muncit pentru pătrățelele alea și vrea să fie apreciat pentru ele. Pentru că înțelege, pentru că este la fel. Nu mai dați în cineva pentru simplu motiv că e diferit de voi, nu mai suntem la grădiniță. Sau mai suntem?

Nu mai ucideți visurile altora pentru a vă simți voi în siguranță! Trăiți-vă propriile visuri, în liniște și pace lângă oameni similari, asemnători, pe care nu vă simțiți datori să-i jigniți doar pentru că sunt diferiți.

Dream big.

I said big.

Bigger!

Note si precizări:

–   pentru a pune toata chestia asta într-un context, bănuiesc că ar trebui să citiți și acest articol, dacă încă nu l-ați citit, deși m-ar mira, pentru că toată blogosfera a facut-o;

–   am o mare admirație pentru toți bloggerii pe care îi cunosc sau nu, care au scris o părere diferită sau nu despre acest subiect; de fapt, sunt sigură că nimeni nu e de acord cu viziunea mea asupra acestui subiect; tocmai de aceea îi admir și respect pentru că au propria lor părere, pe care și-au asumat-o, susținut-o argumentat, fiecare în funcție de lucrurile care îi definesc ca persoane, ca bloggeri, ca oameni; fiecare în funcție de ceea ce  au trait;

–  nu-s așa o mare fană (formulare politicoasă) a celor care și-au exprimat părerea prin jigniri; really guys, atât puteți, atât valorați? Desigur, e dreptul vostru să vă exprimați, chiar e dreptul vostru să vă exprimați cum doriți, but this is like … the best you can do?!

8 Comment

  1. […] cum ne ucid alții visurile. Stop doing that guys! http://www.luizadaneliuc.ro cateva secunde 0 […]

  2. Si totusi, daca mie mi se pare ca acea persoana e frustrata, de ce n-as avea voie sa zic asta? Tot ca opinie…

    Si ultima chestie: cum ti se pare faptul ca unele FETE nu au fost de acord cu postarea ei? Ciudat, nu?

  3. Am vazut si eu postarea respectiva (ca toata blogosfera, cum zici tu). N-am comentat, pentru ca n-aveam ce si n-am sa comentez nici acum referitor la acel articol.

    Mie mi-a placut mai mult partea cu visurile din articolul tau si aici am sa si comentez. Condensat … cei care n-au visuri … fac parte deja din visurile altora, care de multe ori ii si ghideaza pentru a-si indeplini ei acele visuri.

    De multe ori cei care au avut visuri marete (prea mari pentru a fi intelese intr-un anumit moment) au fost considerati ciudati sau nebuni de contemporanii lor. Dar si-au vazut mai departe de visuri si chiar le-au realizat si … asta a ramas in urma lor.

    Pun un pariu cu tine, dar nu aici ca sa nu influentez 🙂 Spor!

  4. Javra says: Reply

    Despre articolul acelei fete de 15 ani (nu pare să aibă mai mult de atât) mi s-a făcut şi silă, şi milă.
    Dacă ai reuşit să faci numai ceea ce ţi-ai dorit, felicitări.
    Eu nu. N-am învăţat numai ce am vrut, n-am lucrat numai ce am dorit, n-am gândit numai de bine, cum aş fi voit, nu mi-am făcut programul cum mi-ar fi plăcut fiindcă interveneau tot felul de factori perturbatori, n-am fost iubit de toate persoanele pe care le iubeam etc.
    Weekend aşa cum îl vrei!

    1. Dar nu am zis ca am reusit sa obtin de la altii tot ce mi-am dorit. Ci ca am actionat acolo unde a depins de mine doar asa cum am dorit.
      Saptamana usoara!

  5. Ti-am mai zis ca-mi place articolul 😉 Acum iti spun ca ai de la mine o nominalizare dar si o leapsa cu spuma.

    Te bagi la leapsa sau la un comentariu?

  6. Luiza, felicitari pentru determinare ta de a face numai asa cum doresti. Intradevar poate parea mai usor sa realizezi un vis atunci cand ai un plan clar stabilit. Dar, se poate si altfel. Uneori este suficient sa stii unde esti, unde vrei sa ajungi daca vrei sa ajungi undeva sau cum vrei sa arate calatoria ta ( respectiv ce mod de viata vrei sa ai, asa cum bine ai punctat ). Atunci cand ai aflat lucrurile astea probabil ca vei sti care este urmatorul pas si atat. Fa primul pas si ai sa vezi al doilea pas care trebuie facut, apoi vei vedea al treilea pas si tot asa. Pina la urma, o parte din frumusetea unei calatorii provine din lucrurile neprevazute pe care le traiesti pe parcursul ei.
    Acum, tinand cont de ce ai scris tu in articol vreau sa stii ca nu-ti dau sfaturi (nici nu cred ca ar avea rost), ce am scris mai sus este doar o teorie. 🙂
    Calatorie placuta, Luiza !

    1. Iti multumesc pentru ganduri. 🙂

Parerea ta conteaza!