Direct la țintă – Citadel Archery Club

archery

Se pot face lucruri frumoase și în București.

Pentru cine are curiozitatea sau pentru cine nu are de ales, după blocurile gri din Vitan se găsește un loc foarte frumos, ascuns de lume, o oază de verdeață înconjurată de beton – Baza sportivă Olimpia.

Am descoperit acest loc așa dintr-o pură întâmplare, cam cum se descoperă toate lucrurile bune în viața asta, pentru că stelele s-au aliniat și tu te-ai nimerit să fii chiar sub ele.

Poligonul de tir de la UTI (locația vizată inițial) este închis duminica iar mie îmi trebuia neapărat o activitate din asta de băieți, duminica. Așa am ajuns să descopăr că aici la baza asta sportivă frumoasă foc, cu multă verdeață, de ai impresia că ai trecut printr-un portal și nu mai ești în mijlocul Bucureștiului, își desfășoară activitatea Citadel Archery Club.

DSC_5961-500
Oază de verdeață într-o duminică de octombrie

DSC_5963-500

Domnul profesor Aurel Robu, fost multiplu campion național si arbitru continental la tras cu arcul, își ia în primire învățăceii, fie că sunt ei începători (așa ca noi) sau mult mai experimentați, care se pregătesc pentru Campionatul Național de Field și chiar pentru competiții internaționale.

Întâi te echipează bine cu de toate în timp ce îți explică la ce folosește și ce face fiecare piesă din costum. Apoi îți pune arcul în brațe și urmează explicațiile tehnice despre poziția brațelor, a corpului, a capului. Evident, până ajunge la sfârșit cu explicațiile, tu deja ai uitat începutul.

DSC_5987-500
Tolba cu săgeți
DSC_5966-500
Suport pentru arc
DSC_5986-500
O chestie din piele ca să nu te rănească prea tare coarda de la arc în momentul în care tragi

Dar nu-i nici un bai, când te trezești cu dihania în mână și cu tolba de săgeți agățată de pantaloni, mișcările îți vin automat, clare, concise. Asta poate și pentru că ai vizionat de prea multe ori Robin Hood.

Săgețile se duc la început în bălării, ceea ce e bine, pentru că există și varianta când în loc să tragi în țintă tragi în diverse chestii dure din jur și asta face ca săgețile să se rupă. Atunci domnul profesor se încruntă puțin dar te iartă imediat, pentru că e foarte obișnuit cu oamenii care habar n-au nimic despre trasul cu arcul dar fac tumbe și sar în sus de bucurie când le pui unul în brațe (aici ne referim desigur, la toți bărbații care la vederea unui arc (re)devin copii de 5 ani).

După vreo oră așa de explicații și stat în frig începi să nimerești și ținta, uneori chiar în partea aia galbenă care marchează centrul. Atunci te macină așa un gând, cum că ți-ai ratat cariera, și în loc să te faci arcaș te-ai făcut avocat, sau contabil sau altă bazaconie din asta.

DSC_5988-500
Se vede, da? S-a nimerit partea galbena!

Domnul profesor e foarte de treabă și te face să te simți binevenit în mica lui Cidadelă. M-a făcut chiar și pe mine să mă simt binevenită, eu care nu mă simt așa cam pe nicăieri. Nu m-a lăsat să plec până nu mi-a smuls o promisiune că data viitoare voi încerca și eu sportul acesta “extrem”.

–          E păcat! Stai aici în frig și să nu încerci. Lucrurile trebuie încercate măcar odata. Îți dau și un arc micuț … neapărat!

Pentru cei care doresc să încerce acest sport, contrar închipuirilor, nici măcar nu costă o avere. 25 ron/ora de persoană.

La Baza Sportivă Olimpia se pot practica mai multe sporturi, printre care și echitația, o mai veche pasiune a mea, abandonată pentru activități de zi cu zi. O oră de echitație costă aici 80 ron.

Noi vom reveni cu plăcere în acest loc. Cine știe, poate ne vedem acolo!

Parerea ta conteaza!