7

Dilema unui avocat stagiar ardelean

opulentaȘed mumos la masă. Prânzul all inclusive, care se desfășoară într-un mod organizat la Grădina Verona stă să înceapă. Mesele lungi din lemn cu băncuțe asortate sunt dotate strategic cu priză pentru cei ce simt nevoia să butoneze în timp ce se hrănesc.

Lângă noi, doi tipi discută aprins. Unul dintre ei, avocat stagiar ardelean. Asta am dedus-o după accent. Omul dezbate o dilemă asupra căreia mi-am aplecat și eu atenția de câteva ori în viața asta.

-          Frate nu-l înțeleg pe ăsta! A preferat să își facă un credit la bancă și să își cumpere un apartament în blocurile alea răpciugoase și la marginea orașului; acum e îndatorat pentru tot restul vieții lui și pentru ce?

-          Păi și-a dorit să aibă locul lui, casa lui …

-          Mai bine ca mine, am închiriat cu niște colegi un apartament din ăla mișto cu un living mare, cu bar și bucătărie deschisă care dă în living, cu proiector din ăla mare pe care vezi filme seara ca lumea. Și am camera mea. Îți dai seama ce opulență să stai într-un așa apartament? Păi ăla costa în jur de 150.000 de euro, n-ai cum să îl cumperi. Așa îl închiriezi și stai în opulență!

-          Dar dacă îți cumperi apartamentul ăla nasol, rămâne al tău. Nu te dă nimeni afară de acolo.

-          Lasă-mă frate că eu nu știu unde o să fiu peste 2-3 ani, îți dai seama să fac credit pe 30!

În continuarea discuției în care cuvântul opulență s-a folosit un pic prea des pentru a descrie apartamentul minune de 150.000 de euro, au mai avut loc pe rând, o discuție despre cheltuielile deductibile ale avocaților stagiari și cât de imbecili sunt contabilii că nu vor să înregistreze concediile oamenilor pe cheltuială decât dacă au legătură  cu o deplasare făcută în interes de serviciu – adică cum, concediu nu e în interesul clientului?, o discuție despre vacanța de vară și apoi, inevitabil înapoi la discuția despre cât de opulent este să stai cu chirie într-o cameră dintr-un apartament de 150.000 euro.

Păreri?

Chestii la fel de mișto:

  • Comunicatedepresă.ro mai furnizează și date eronateComunicatedepresă.ro mai furnizează și date eronate În 25 iulie 2013 site-ul comunicatedepresa.ro emite un comunicat cu titlul “Bloggerii se pot informa de acum pe comunicatedepresa.ro” din […]
  • Viața este ca o cutie de popcornViața este ca o cutie de popcorn În duș îți vin multe idei. It's something about the sound of water, I guess. Mai este și faptul că înainte de culcare, în duș, în timp […]
  • MonaMona Avea o singură prietenă, pe Mona, o fată din vecini, de vârstă apropiată cu a ei, bine îmbrăcată și care lua note bune la școală. Aceste […]
  • Lapușneanu. Alexandru Lapusneanu.Lapușneanu. Alexandru Lapusneanu. În timp ce spălam cartofii, m-a lovit: nimeni nu îmi mai spusese până atunci daca tu nu mă vrei, eu te vreau. De obicei, scena se […]
  • Si ca sa furi trebuie sa te duca putin capulSi ca sa furi trebuie sa te duca putin capul Dupa o zi in care decid sa stau departe de calculator (ieri, 27 noiembrie 2012), pe seara imi arunc un ochi in online si aflu ca a fost o […]

Luiza Daneliuc

Blog despre viata unui contabil in Romania. O sa fiti surprinsi dar si contabilii sunt uameni. :)

7 Comments

  1. yeah… oricine sta in chirie are dorinta ascunsa si cateodata realizata de a-si face rata la apartament (simtul proprietatii, nesting, chestii) … mna, si la mine s-a realizat si cred ca a fost una dintre cele mai mari greseli pe care le-am facut… daca m-as putea intoarce in chirie, avai… si faza e ca nu prea ai cum sa dai inapoi… e o hora de 30 ani in care te afecteaza cursul valutar, fluctuatia preturilor apartamentelor, orice schimbare in legislatia privitoare la proprietati, asigurari sau impozite… si, da, as da oricand o rata la apartament pe 30 de ani pentru o camera intr-un opulent apartament de 150.000 euro, temporar…

  2. Interesant, credeam ca numai eu gandesc asa si ma simteam vinovata pentru aceasta gandire. Se pare ca intreaga noastra generatie simte nevoia de mobilitate, de liber arbitru mai mult decat nevoia unui cuib.

  3. Depinde de situatie si de cat de priceput esti ca investitor. Daca iti cumperi un apartament, la un pret corect, intr-o perioada in care preturile sunt in usoara scadere sau stagnare si platesti o rata sub sau la acelasi nivel cu chiria pe care ai lua-o daca ai inchiria acel apartament ( includem aici si diversele cheltuieli pe care le-ai avea gen: impozite, comisioane agentii, reparatii, etc. ), iar acest raport se mentine de-a lungul anilor, atunci nu este logic sa stai in chirie deoarece arunci bani pe fereastra. Daca ai venituri suficient de mari ca sa iti acorde un credit mai mare sau ai cu ce sa girezi, atunci iti poti lua si un partament din acela “opulent de 150.000 de euro” si sa il imparti cu cativa prieteni la care sa le iei tu chirie. In felul asta este posibil chiar sa ajungi sa constati la final ca apartamentul ala “smecher” nu te-a costat asa mult. Poti sa faci lucrul asta si cu un apartament mai modest. Daca la un moment dat nu iti mai place apartamentul, orasul, cartierul sau mai stiu eu ce, ai doua variante: il vinzi sau il inchiriezi. Daca esti comod, nu ai timp sau chef, exista si pentru tine solutii. :) Intradevar costa, dar in cel mai rau caz pierzi o suma egala cu cea pe care o pierzi acum in mod garantat pe chirie. Desi ma indoiesc ca este posibil sa pierzi atat.

    • Paul, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste partea rationala si previzibila a vietii. Dar daca nu mai poti plati rata? Daca vrei sa pleci din tara? Daca vrei alt stil de viata?
      E greu sa iei o decizie pe 30 de ani, atata timp cat nu stii cum va fi viata ta in urmatorii 30 de ani, cel putin pentru mine e greu.

  4. Pai am spus, daca nu mai poti plati rata o vinzi sau o inchiriezi, iar tu te muti unde iti poti permite. Undeva trebuie sa stai oricum ar fi. Nu iti mai poti permite sa platesti ratele unui apartament de 3 camere, il inchiriezi si tu te muti la ceva mai mic sau mai periferic. Sunt multe solutii mult mai avantajoase decat chiria, probbail ca ar trebui sa scriu un articol intreg pe tema asta. Oricum ar fi, eu unul nu vad ce poti pierde. Cat despre decizii, intradevar unele sunt greu de luat, dar ironia face ca acele decizii care sunt mai greu de luat, sa fie cele care iti aduc si cele mai multe satisfactii. Daca tu nu iei decizii pe termen lung pentru tine, atunci vor lua altii pentru tine si vei “pluti in deriva” precum o barca prinsa de furtuna, “supravietuirea” ta fiind la cheremul naturii. Pare mai comod sa reactionezi la ce ti se intampla, dar este cu siguranta mai profitabil sa actionezi si sa-ti creezi tu viata pe care o vei avea peste 30 de ani.

    • Da, eu sunt de acord cu tine. :) Argumentele mele erau stranse de la alti oameni, auzite pe la prieteni sau observate in jurul meu.

De fapt, tu crezi ca...