Despre (marile) greșeli ale acestui (mic) blogger începător.

story-500
I suppose that obvious things are the hardest to define

Să vă spun o poveste. E o poveste adevărată, povestea mea legată de scris și de greșelile pe care le-am făcut până acum. Mi-aș fi dorit să existe o carte despre ce greșeli să nu faci ca blogger începător. Iar aici nu mă refer la ce plugin-uri să instalezi, cum și ce să (nu) scrii. Mă refer la greșeli de judecată, care au costat mult. Au costat timp.

Motivația din spatele scrisului

Am descoperit scrisul într-un moment în care nici un psiholog nu mă putea ajuta și nici o altă formă de terapie nu ar fi dat rezultate. Problema nu consta în faptul că nu știam ce mi se întâmplă sau că o anume terapie ar fi înlăturat niște simptome trecătoare. Problema mea era una simplă, o boală corporatistă, boala roboților – eram omul fără pasiuni. Niciodată n-am colecționat nimic, nu m-au pasionat jocurile de nici un fel, n-am fost bună la arta asta de a-ți face prieteni. N-am avut idoli de nici un fel, ceea ce până la un anumit punct ar fi un lucru bun. Dar problema e alta: n-am avut mentori, n-am avut modele de urmat, n-am avut maestru. Iar în lipsa acestora, pasiunile se nasc greu sau deloc.

Și-atunci am privit destul de mult și adânc înăuntrul meu, m-am gândit ce-aș fi făcut eu cu viața mea dacă aș fi avut de ales de la început, orice pe lumea asta. Mi-am dat seama greu că avusesem o pasiune încă de mică dar pe care nu o văzusem niciodată așa. În toate momentele mele grele am scris.

Greșelile sunt adesea mascate în beneficii

candy house
Eu, în primul an în lumea blogosferei: wooooow …. candies … pink caaaandies! (ca în reclama aia cu crenvurstii pe care n-ai voie să-i atingi)

În iulie 2012 când am început cu scrisul pe blog, mi-am închipuit că va fi sub forma unui jurnal, prin intermediul căruia voi schimba păreri (de la distanță) cu oamenii pe diverse subiecte. N-a fost așa.

Pentru că vroiam să încep cu dreptul, m-am apucat să citesc în stânga și în dreapta ce-ar trebui să faca un blogger, nu ca să fie neapărat bun dar ca măcar să nu fie huduit la scenă deschisă. Citisem că este important să participi la diverse evenimente și concursuri, să te cunoască lumea. Asta am și făcut și am ales și eu ce mi-a picat în mouse, un concurs pentru bloggeri care părea total inofensiv și educativ. Ei îți dădeau anumite teme pe care să scrii, ba unele din teme, dacă nu toate, erau prezentate ca având și un profund caracter umanitar, iar în schimb, dacă erai printre cei mai buni, primeai niște premii și te situai față de alții într-un clasament. Pe mine nu mă interesau premiile, mă interesa clasamentul acela, mă interesa să văd cât de bună sau proastă sunt la chestia asta cu scrisul și evident (ca să nu dăm în ipocrizie) vizibilitatea. Chestia asta s-a dovedit a fi în final o idee extrem de proastă pentru mine.

Prima mea greșeală a fost să mă îndepărtez de scrisul din suflet în favoarea scrisului pentru concursuri și a participării la evenimente. Lucrurile astea nu m-au reprezentat niciodată și ceva ce nu te reprezintă nu va transmite cititorului nici un sentiment. Decât poate sentimentul că încerci să-i vinzi ceva. Până și eu aveam un sentiment ciudat, că încerc să mă vând pe mine.

Mă gândesc că mi-ar fi folosit atunci, o carte a blogger-ului începător, care să cuprindă 2 părți distincte:

1. IF {vrei să faci bani din blogging} then {citește mai jos};

  1. –          nu te pune rău cu A-listerii, sau măcar pune-te rău cu ăia care te înjură în față pe blog și îți fac publicitate, nu cu ăia care te sapă original pe din dos;
  2. –          don’t take sides – pentru că alianțele se schimbă peste noapte și când alegi să susții un om habar nu ai de fapt ce susții, s-ar putea să ți-o iei peste bot de nici nu știi ce te-a lovit;
  3. –          ai grijă de ce parte a baricadei aterizezi – o data văzut într-o parte a baricadei acolo rămâi forever, indiferent dacă ți-ai dat tu seama că de fapt cealaltă parte ți se potrivește mai bine;
  4. –          mergi la conferințe;  toate conferințele posibile de pe planetă; ce dacă este o conferință despre ultimele tehnologii în materie de să zicem telefoane mobile iar tu nu știi să apeși nici măcar pe butonul de la Iphone? E conferință nene și dacă nu ne frecăm de “greii” blogosferei, nu o să ajungem “cineva” niciodată;
  5. –          și altele.

2. ELSE – {WRITE}

Dar cartea asta încă nu s-a scris și am irosit mult timp învățând pe propria mea piele, în ce categorie din astea două sunt. Mi-a luat un pic mai bine de un an, perioadă în care câteva luni nici n-am scris, având convingerea că bloggingul nu este ceea ce caut, să îmi dau seama că de fapt mie îmi place să scriu. Mai bine, mai prost, mai românește sau cu greșeli, am trecut și prin dilema cu diactitice sau fără,  îmi place să scriu și cu cât o fac mai mult, cu atât am șanse să devin mai bună.

În “pauza de blogging” pe care mi-am luat-o  undeva pe la începutul anului am făcut o altă greșeală. Mi-am zis: ok deci blogging, coferințe, alianțe, prostiile astea nu-s de mine, hai să ne concentrăm asupra scrisului. Uite, scriem pe Elance – unde mai pui că ăia te și plătesc. Ce mai, varianta câștigătoare.

Într-o noapte de februarie am prins primul meu client pe Elance. Am scris 9 articole în 6 ore, fiecare a câte 500 de cuvinte pentru fabuloasa sumă de … 20 USD.  Au continuat joburi asemănătoare, de la diverși clienți. Problema nu erau doar banii extrem de puțini ci timpul de răspuns. 2 ore, 3 ore, acum în  20 de minute dacă se poate. Mâine? Păi ce faci până mâine?! Sunt DOAR 10 articole!

Ce-a fost în capul meu și ce n-ar trebui să fie în al vostru:

  • – Sunt la început și la început trebuie să-mi fac portofoliu și clienți;
  • – Să zic merci că am un client care vrea să lucreze cu mine, pe parcurs o să îl conving de valoarea mea;
  • – Orice job e bun, măcar îmi exersez scrisul;
  • – Așa este la început în orice domeniu, mai ales in freelancing.

Toate afirmațiile astea, luate individual, sunt foarte ok. Însă puse în contextul în care lucrezi non-stop scriind la comandă despre toate aberațiile de subiecte (ca de exemplu, de ce ai folosi un refubished Iphone – chiar așa, why???) pentru 2-3 dolari pe articol (în condițiile în care nu am nevoie de banii aștia), lucrurile devin absurde.

E al naibii de ușor să deraiezi. Să te lași furată de peisaj, fie el că înseamnă concursuri de blogging, conferințe sau scris pe bani extrem de puțini despre lucruri extrem de plictisitoare.

Într-un final, după niște vacanțe în care am avut timp să mă gândesc de unde am plecat și de ce n-am ajuns unde trebuie, mi-am dat seama  că rețeta era simplă și din cauza asta părea că nu-i bună.

Acum zic eu, fac exact ce trebuia să fac de la început. Scriu pe blogul meu, despre lucrurile pe care le consider eu importante. Unele articole sunt citite, altele mai deloc, dar nu contează. Scriu pe acele subiecte pentru că nu pot să nu scriu. N-am număr de caractere, scriu până termin.

Mă mai duc la 1-2 conferințe pe an și atunci scriu despre ele, pentru că așa-i frumos. Dar încerc și din alea să scot ce m-a impresionat, partea umană din speakeri și nu să fac un copy paste la informația pe care o aflu.

N-am abandonat ideea de profesionalism. Asta nu se poate obține decât sub îndrumarea unor mentori, oameni care știu ce fac. Am obținut asta prin colaborarea mea cu ziarul Bună Dimineața, București! Ei mă învață diverse lucruri, eu donez cât pot eu din timpul meu pentru a ajuta la bunul mers al publicației. Nu este mult, dar e din suflet. De ambele părți.

Morala

Dacă vreți să faceți bani din blogging și să aveți mulți unici, like-uri, share-uri, atunci concentrați-vă pe asta.

Dacă vreți vă scrieți memoriile și atât, faceți asta. Dacă vreți să scrieți de placere când aveți voi chef și despre ce aveți voi chef, nu vă abateți de la această cale.

Dacă vreți să scrieți la comandă pe bani pentru că aveți nevoie de bani, faceți asta.

Dar să nu faceți greșeala mea și să credeți că le puteți face pe toate în același timp, ca un hobby așa, pe lângă o activitate principală destul de stresantă și aia, și să vă și placă.

greseli blogger

9 Comment

  1. Buna Luiza,

    Ma bucur ca ai abordat acest subiect, care, dupa parerea mea este unul foarte important. Mi-a placut postul tau, a fost unul sincer in care sunt sigura ca se regasesc toti bloggerii. Indiferent de stilul blogului, de temele abordate sau de nivelul fiecaruia, toti facem greseli la inceput, este inevitabil. Dupa parerea mea, participarea la diverse conferinte si evenimente este importanta intr-o proportie de 10%; pasiunea, talentul si perseverenta 40%, iar restul de 50% consta intr-un bagaj mare de cunostinte SEO pe care il dobandesti in timp.
    Iti urmaresc cu interes toate postarile, si abia astept sa citesc un articol despre cum sa faci bani din blogging in Romania:).

    Un weekend frumos,

    1. Miruna, iti multumesc mult! Cand o sa fac bani din blogging probabil ca o sa si scriu despre asta.
      Dar clar nu voi face asta in detrimentul placerii de a scrie. Momentan, cele doua mi se par incompatibile.
      Trebuie sa mai lucrez la partea aia cu 50% SEO! 🙂

  2. Buna, Luiza!
    La mai multi ani de blogging!
    In noiembrie a facut si blogul meu un an.
    Tu ai fost printre primii care mi-au lasat un comentariu. 🙂
    Nu stiu daca-ti aduci aminte… :))
    Eu cred ca este destul de simplu sa faci bani din blogging daca ai vizitatori, like-uri si share-uri. Ca sa le ai pe astea, parerea mea este ca nu trebuie decat sa: scrii, sa oferi valoare nu doar sa scrii si sa te promovezi intens. Daca tu nu o faci… niciun A-lister nu o va face pentu tine. 🙂

    1. Paul iti multumesc pentru urari! Si eu iti doresc acelasi lucru. 🙂
      Spre rusinea mea nu imi amintesc ca eu am fost printre primii care ti-au lasat un comentariu, dar ma bucur ca asa a fost!

      Eu n-am zis ca nu este simplu (desi nu e chiar asa simplu). O fi simplu asa cum zici tu (nu intram in aceasta polemica) dar cu siguranta nu este simplu sa faci bani din blogging scriind doar ce vrei tu, cand vrei tu, cum vrei tu.

      La multi ani de blogging si tie!

  3. Excepţional articol Luiza!
    Mă bucur că ai trecut pe la mine şi m-ai atenţionat!
    Am fost foarte aglomerat cu priorităţi care ţin de “casa şi familia” (lasă cartea, că aia aşteaptă şi acuma să o actualizez… 🙁 ) şi cu netul, sunt în urmă rău, pe toate blogurile, începând cu ale mele… 🙁
    Ce pot spune este că în parte, am abordat chestiunea pe blogul celălalt (blog.sserbanro.info), pe care scriu mai despre din astea “umane”. Am explicat de ce refuz clienţi, propuneri, advertoriale şi concursuri. Aşa că, îţi dai seama, mi-a plăcut la nebunie şi am citit cu mare drag “crezul” tău.
    Da, am fost şi pe siturile de freelancing. ELance, e un caz fericit, acolo sunt reguli mai dure, dar pe celelalte, e curat mercenariat (Săracu’ Nenea IANCU!). Zici de 2 USD pe articol? Ce zici de fiverr, cu 0,25 USD pe 25 de articole? Şi se bat “providerii” pe ele!!! Stau şi mă întreb, câtă ar’metică ştiu băieţeii (şi fetiţele) de le e aşa de peste mână să calculeze preţul de 0,01 USD pe articol?!!
    But… then and again, vorba lui Ivan: ATÂŢI BANI, ATÂTA PEŞTE!
    Şi ne mai mirăm de spam, spammeri şi articole de duzină?
    Eu unul, am refuzat să scriu pentru bani, deşi, vreau să trăiesc din scris. Dar… vorba lui Arghezi: “Mai este pân’la maestre!”
    Referitor la opinia lui Paul… Banii se fac foarte uşor:
    Cumperi una tipografie offset; cumperi dreptul de a tipării pe hârtie specială şi te apuci de tipărit bani. Chestia e că hârtiile colorate care sunt recunoscute pe plan mondial, sunt cu copyright pe ele… 😮 Ca să reuşeşti performanţa să introduci pe piaţă banii “Luizdan” şi “100 Luizdan” (dă mai bine cu valori mai mici pe hârtie! 😉 ) şi să faci şi afacerea pe care o face firma “Rockefeller, Rotschild & aires”, ai nevoie de ceva vechime pe piaţă. Măcar vreo 200 de ani. Asta, dacă rezişti până atunci! 😀 😀 😀
    Lăsând gluma la o parte, cred că Paul glumea când a zis că e uşor.
    Chiar şi când ştii ce ai de făcut e greu. Şi o spun în condiţiile în care sunt producător de produse informaţionale, de la A la Y (că de Z ştie toată lumea, nah!)
    Da. Durează şi înseamnă multă muncă şi DA, DA, DA, e bun un mentor, dar… de un’să-l iei (zice pe undevaşilea o prietenă de-a mea de pe net…)

    1. Iti multumesc pentru apreciere si pentru comentariu care este cel putin la fel de elocvent ca articolul. Mi-a placut foarte mult cum ai punctat unele lucruri. 🙂

  4. […] Luiza Daneliuc îşi analizează greşelile făcute de ea în calitate de blogger: „Mi-aș fi dorit să existe o carte despre ce greșeli să nu faci ca blogger începător… Mă refer la greșeli de judecată, care au costat mult. Au costat timp… Mi-am dat seama greu că avusesem o pasiune încă de mică dar pe care nu o văzusem niciodată așa. În toate momentele mele grele am scris… […]

  5. Au ce frumos ai scris :-)) Si pe mine ma tot intreaba lumea unde vreau sa ajung cu http://www.ileanaandrei.ro. Eu vreau sa scriu despre povestile pe care le traiesc. e atat de simplu si asa de bine ma simt cand o fac.
    Cat despre castiguri, nimeni nu prea vorbeste despre satisfactia sufleteasca atunci cand scrie. E si asta un castig, nu?

    1. Multumesc Ileana! Cu siguranta acela este cel mai mare castig dintre toate dar pentru asta trebuie ca scopul initial pentru care scrii sa fie pasiunea si nu sa practici doar o alta meserie.
      Eu nu stiu sincer unde vreau sa ajung cu blogul. Probabil ca nicaieri anume. 🙂

Parerea ta conteaza!