Declarație de dragoste

Off … de ce mă îndrăgostesc mereu de ceva nepotrivit?

La început am crezut că este o infatuare copilărească, agățatul frivol de what if, mersul pe sârma unei vieți care nu va fi niciodată a mea. Ce rău poate face unei realități concrete o viață închipuită pentru câteva zile? Oricum n-ar fi fost perfectă dacă ar fi durat mai mult …

Și uite-mă totuși, întoarsă la realitate, o realitate comodă, caldă și primitoare, că din când în când îmi zboară gândul la tine. Mă întreb ce mai faci și îmi închipui că plouă mult la tine acolo. Îi spun și iubitului meu că mi-e dor de tine și lui i se pare cel mai normal lucru din lume. Și lui îi e dor de tine și-ar fi rămas și el lângă tine dacă nu-i era și lui atât de comod aici, la noi acasă. Sau poate n-ar fi rămas, dar așa a învățat el în sfârșit, că-i bine să spună lucruri care nu-s tocmai adevărate, dar care nu fac rău nimănui. A observat el că zâmbesc mai mult și-s mai fericită aici în realitatea noastră concretă dacă mă convinge frumos, că visăm amândoi la aceeași realitate închipuită.

De fapt ce-mi place mie la tine? Nu te cunosc mai deloc. Sigur știu cum arăți de la etajul 38 al unei clădiri noaptea, știu cum arăți văzută de la etajul unu al unui bloc micuț și cochet din Est, știu cum arăți când dau de mâncare pisicii, știu cum arăți când te fâstâcești și ne pui în situații incomode dar foarte amuzante.

Dar de fapt ce poți afla despre cineva în câteva zile? Și tocmai că eu nu m-am îndrăgostit de tine în felul acela în care aș vrea să te caut și să te păstrez în viața mea, ci doar în felul acela în care doar să știu că ești acolo și poate din când în când să știu că te gândești și tu la mine și zâmbești. Îmi e de ajuns atât. O iubire platonică și de la distanță.

Unele iubiri sunt frumoase pentru că durează exact până înainte să se termine sau chiar până exact înainte să înceapă. Nu ne-am fi înțeles deloc noi dacă am fi fost într-o relație de zi cu zi, dacă ar fi trebuit să te văd zilnic, să mă plouă zilnic, să te colind zilnic. Așa că din când în când mă gândesc la tine și zâmbesc. La mine aici e cald și beau din ceaiul pe care tu mi l-ai făcut cadou. Stiu că o să ne revedem probabil, anul viitor sau peste doi ani. Nu știu de ce am certitudinea asta. Until then …

London, I hope you miss me too …

DSC_5546-500

Parerea ta conteaza!