Cât costă de fapt un zbor low-cost

low cost

Părăsim zona de așteptare din aeroport și ne îndreptăm spre poarta de îmbarcare. Zburăm cu Blue Air. Informația asta va deveni relevantă imediat.

În avion descoperim ce-i drept, fără prea multă mirare, că s-au vândut bilete duble pentru același loc, astfel încât mai mulți pasageri aveau același număr al scaunului și al rândului în avion iar unele locuri nu fuseseră alocate deloc pasagerilor. Acest lucru a creat un pic de vânzoleală pentru că unele persoane care și-au cumpărat locuri unii lângă alții, probabil sperând la un zbor romantic, s-au găsit în situația în care să împartă drumul cu niște străini.

More than low cost

Eh, de-abia de acum încolo intervine stupoarea: însoțitoarele de bord nu erau deloc mirate de această situație, semn că nu se întâmpla pentru prima data, motiv pentru care atunci când pasagerii s-au revoltat, domnișoarele pe un ton mai mult decât impertinent au urlat: ”Stați jos că trebuie să decolăm! Stați jos!”. Nu tu, ne scuzați și vă rugăm să fiți cooperativi, măcar până decolează avionul, nu tu, ne pare rău ce putem face pentru dvs. … nu! Decât „stați jos” urlat pe tonul caracteristic al unei țațe din Ferentari.

Acum eu înțeleg că am ales să zbor cu o cutie de conserve pentru a plăti de câteva ori mai puțin decât pentru o cursă de linie. Înțeleg să îmi petrec între 2 și 4 ore din viața mea în compania maneliștilor, țiganilor și scursurilor societății noastre românești. Dar parcă n-am zburat tocmai gratis ca să înțeleg nesimțirea așa ziselor domnișoare însoțitoare de bord aflate acolo ca să mă facă pe mine să mă simt bine pe durata zborului și în nici un caz să mă trateze ca pe un animal.

Acestea fiind spuse, vă mulțumesc stimată companie care deține Blue Air că m-ați făcut să mă gândesc serios la ideea de a plăti de trei ori mai mult doar ca să nu mai zbor cu voi.

Zborul cu charter-ul este definit ca fiind zbor low-cost lăsându-ne impresia că plătim semnificativ mai puțini bani pentru un disconfort neglijabil. Ne-am obișnuit extrem de prost să înțelegem prin cost, exclusiv prețul plătit în bani pentru un bilet. Cum rămâne cu costul plătit în nervi, cum rămâne cu costul celor 4 ore din viața mea petrecute în vacarm (pentru că nu-i așa, românii nu pot discuta decât cu volumul dat la maxim), în ritm de manele (ce muzică mai potrivită pentru debutul unei vacanțe), înconjurată de mirosuri îmbietoare și de creme de la creme a societății noastre românești. Nu, pe bune acum, avem de ce să fim naționaliști!

În timp ce număram minutele rămase până la destinație, mă gândeam că dacă cineva s-ar gândi cineva vreodată să realizeze o purificare etnică a poporului român, ar putea foarte productiv să înceapă cu avioanele low-cost ce zboară către Spania și Italia.

Costul unui zbor low-cost nu este deloc low. Este foarte scump. Banii îi (mai) faci dar medicament pentru refacerea neuronilor distruși din cauza stresului încă nu s-a inventat. Cât preț are sănătatea ta? Atât de low încât să (mai) zbori cu low-cost-ul? Eu … mă mai gândesc la acest aspect. E drept că e mult mai ieftin dar prea am ajuns toți niște cruciulițe bifate pe lista de zbor, niște saci de cartofi, o simplă marfă transportată dintr-un loc în altul.

În final ajungem

Aterizarea a fost lină. Am avut norocul să întâlnesc doar piloți buni iar din acest punct de vedere zborurile low-cost s-au desfășurat fără probleme indiferent de compania cu care am zburat. Presupun că până la urmă, acesta ar trebui să fie amănuntul cel mai important.

Ieșind din aeroport ne-a întâmpinat adierea unui vânt călduț de primăvară ce ne-a făcut să uitam instant de drumul cu peripeții. M-a impresionat în mod plăcut trenul Renfe pe care îl poți lua chiar din aeroport și care te plimbă de alungul coastei oprind în fiecare stațiune. Între stații (stațiuni) faci aproximativ doua minute. Cu tot cu așteptatul trenului, în 20 de minute am ajuns în Torremolinos, un fost sat pescăresc dezvoltat ca și stațiune începând cu anii 50.

Deși stațiunea s-a dezvoltat mult fiind una din preferatele turiștilor englezi, a rămas totuși o oază de liniște și a păstrat din aerul boem al unui sat pescăresc de la malul mării.

Torremolinos barca

Dar despre acest lucru într-o povestire viitoare.

7 Comment

  1. Inca una din lungul sir de intamplari neplacute cu Blue Air. Nu am zburat niciodata cu ei, dar nici nu avem de gand! In schimb, am zburat cu alte low cost-uri care au fost ok. Intr-adevar, cred ca romanii se multumesc cu foarte putin: un pret mic merita efortul. Dar, nervii? Dar timpul pierdut (intre escale, de ex.)? Dar confortul tau, chiar nu conteaza? Noi suntem adeptii promotiilor de la companiile de linie, care, slava Domnului, sunt dese si foarte ok!

    1. Aveti o poveste frumoasa si un blog si mai si! Cred ca o sa urmaresc si eu ofertele companiilor de line de acum incolo. Multumesc pentru mesaj 🙂

  2. Miky says: Reply

    intr adevar low cost ul la noi nu e chiar low cost si am observat si eu amabilitatea angajatilor de la Blue Air (poate din cauza ca stau prost cu banii, ca e domn patron la mititica? nu mi pasa sincer, nu ti convine pleci) evident nu s toti asa. au piloti buni, cred

    1. Uite nu m-am gandit ca asta sa fie cauza.

  3. @Luiza: Multumim mult, Luiza! Noi scriem mereu cand apare cate o oferta buna la companiile aeriene, indiferent daca sunt low-cost sau de linie 🙂

    @Miky: Chiar nu conteaza cauzele, ci efectul asupra noastra, a calatorilor. Se spune ca scoala romaneasca de aviatie este f. buna, deci nu cred ca este cazul sa ne indoim de profesionalismul pilotilor. Cu stewardesele, altfel stau lucrurile…

  4. […] aventura cu zborul low-cost, într-un final […]

  5. […] aventura cu zborul low-cost, într-un final […]

Parerea ta conteaza!