Nu capitula

asociatie

Senzatia aia pe care incerci in fiecare zi in mod activ sa o ingropi, sa te prefaci ca nu stii cum se simte, ca nu exista. Cand in urma cu fix 5 minute viata ta era perfecta iar la distanta doar de o clipa e un dezastru atat de mare incat mintea ta nu-l poate cuprinde, intelege si rationaliza, pentru ca de la viata ta perfecta si pana la dezastru nu s-au scurs decat cateva momente.

De fapt, viata ta nu era perfecta nici acum 5 minute, doar ca mintea ta, in incercarea de a-si conserva intregi facultatile mintale, o modela ca fiind perfecta, prefacandu-se ca raul, spaima si oroarea nu sunt acolo. Nu toate ranile sunt vizibile, dar sunt acolo.

In putinele momente in care nu esti intr-o continua si completa negare, incerci sa te gandesti care-i exact momentul in care de obicei o ia totul la vale, incerci sa identifici secunda definitorie in care ai tu impresia ca faci pasul gresit, intr-o incercare stupida si desarta de a da cumva da timpul inapoi,  de a face, spune altceva, poate chiar fi intr-un complet alt loc. Orice. Constati stupid, ca timpul nu poate fi dat inapoi nici marcar o secunda.

In momentele in care principalul tau scop in viata este sa te prefaci ca nu s-a intamplat, repeti intamplarile in minte cadru cu cadru si te gandesti la acel periculos “poate daca”  data viitoare vei putea controla momentul nefast. Daca faci asta niste ani la rand, in ciuda automatismului de a te simti mereu vinovata, vei realiza la un moment dat ca atunci cand expresii de genul poate daca as fi zi/as fi facut/as fi… intra in actiune, nu cauti in locul potrivit. Pentru ca nu exista o versiune mai buna a trecutului si nici un “poate daca” din trecut nu te ajuta sa treci peste o realitate prezenta.

Cu pulsul ridicat si viata desfasurandu-se cadru cu cadru, te lupti cu cele doua instincte, lupta sau abandonul. Ei bine, nu abandona.  Lupta sau fugi, lupta ca sa poti sa fugi, doar fugi sau doar lupta dar in nici un caz nu ramane pe loc, intr-o pozitie inerta, fara nici o reactie. Lipsa de reactie te poate costa chiar si viata.

not ok

3 Comment

  1. Savas says: Reply

    Wow….

  2. Andreea says: Reply

    Cand cineva iti spune negru pe alb ceea ce tu nu voiai sa vezi cu ochii liberi, iti dai seama ca bas,ul tau se destrama. Nu mai poti sa te minti si sa te prefaci ca totul este perfect, cand de fapt, duci o lupta continua cu tine insuti. Nu e bine sa pozam, mai bine sa aratam ca suntem oameni, ca suferim, ca iubim, ca ne doare. Trecem mai usor peste ceea ce nu este tocmai ok in viata noastra atunci cand ne asumam ceea ce ni se intampla.

Parerea ta conteaza!