Astăzi în trafic

Astăzi în trafic era sa luăm o amendă pentru că my significant other vorbea la telefon. Cu un client, ceea ce în ochii mei e mai mult decât scuzabil. Ce nu facem pentru clienții noștri?

Am avut însă mare noroc de un polițist extrem de amabil care ne-a dat doar un avertisment verbal, lăsându-ne să plecăm liniștiți după ce în prealabil îi promisesem că o să ne luăm handsfree.

Observați vă rog cum toată povestea e la plural. De fapt, realitatea a fost că eu butonam mailul la ora aceea matinală și nici măcar n-am binevoit să îmi ridic ochii din ecranul telefonului pentru a-i acorda vreo atenție domnului agent. Ba chiar mi-a trecut prin cap gândul fugar să mă răstesc la el, că dacă tot ne-a oprit acum, să scrie mai repede amenda aia că ne grăbim.

My significant other are total altă politică a vieții (ca să nu-i zic pompos filozofie) sau poate că pe el îl țin mai mult nervii dimineața. Sau în general … Anyway, el l-a luat cu frumosul pe domnul agent. I-a spus că îi pare rău, că de obicei nu vorbește la telefon (ceea ce este perfect adevărat) și că știe că a greșit și n-o să mai facă. Domnul agent, ca prin minune, s-a făcut om, a rezonat cu problema noastră și ne-a lăsat să plecăm fără amendă.

Am stat și m-am gândit astăzi la faptul că minunea asta nu-i tocmai o minune, că până la urma toți vrem să auzim o vorbă frumoasă și să participăm la o conversație rezonabilă. Asta ne face și pe noi rezonabili.

Dar cred că trebuie să fii făcut așa. El nu depune absolut nici un efort să fie drăguț, amabil, rezonabil. Lui îi vine natural. Eu, prefer nenorocita de amendă decât să mă rog de polițist, deși evident, era greșeala noastră.

Astăzi mi-am amintit de proverbul cu lingura de miere și butoiul de oțet. Și m-am simțit ca un butoi cu oțet. Iar mie îmi place mierea.

Parerea ta conteaza!