A scrie sau a nu scrie cu diacritice

Burnița și ploaia au făcut din ziua asta de luni, prima zi de toamnă adevarată din an.

Inspirația nu m-a lovit la primele ore ale dimineții, așa că în spiritul folosirii timpului într-un mod cât util cu putință (o veche obsesie de-a mea), m-am apucat din nou de citit despre WordPress și despre cum aș putea să fac blogul ăsta să arate cât de cât a blog ok-iș.

Totodată, ce zi mai potrivită ca o zi de luni, să te apuci să scrii cu diacritice. De undeva, tot trebuia sa incep. Pentru mine, a scrie cu diacritice, reprezenta pâna de curând, un lucru pe care eram convinsă că nu-l voi face niciodată. S-a dovedit a fi însă mai ușor decât credeam, uite doar după 2 paragrafe de scris cu diacritice, pot face afirmatia asta. M-am hotarât sa scriu cu diacritice in ciuda antipatiei mele pentru aceste caractere cu specific românesc, deoarece am citit enorm de multe articole despre ce nașpa sunt oamenii care nu scriu cu diacritice, de-a dreptul niste analfabeti, încât să stiu că fac parte din segmentul acela de oameni, cel putin în ochii cititorilor, mi-a creeat o senzatie mai neplacută decât să scriu acest text cu diacritice.

N-are rost sa dezvoltăm tema – de ce trebuie să scriem cu diacritice – nu e ca si cum o să mă convingă cineva de binefacerile acestor caractere. Sau poate că in timp, când le voi invața pe dinafara și le voi tasta automat, cum fac cu restul literelor, acest stres legat de diacritice va fi doar o amintire neplacută. Dar momentan, diacriticele astea imi creează un stres notabil. Și dacă le folosesc, și dacă nu le folosesc.

Să acceptăm ca dacă avem pretentia că scriem corect româneste, trebuie să folosim toate semnele de punctuație de care aceasta dispune. Să acceptăm ca dacă trebuie, inseamnă ca e musai, mai ales într-un domeniu necunoscut mie, unde consider ca e mai sigur să respect niște reguli de minim bun simț (afirmație găsită în diverse articole), mai ales că nu-i un capăt de țară să fac asta.

Concluzii:

1. Textul scris cu diacritice arată ciudat și a trebuit citit cu voce tare, pentru a-mi da seama dacă sunt toate diacriticele puse unde trebuie, deoarece atunci când scrii, ai impresia că le-ai pus, dar la o a doua citire, realizezi că nu-i tocmai așa.

2. Nici tema mea de WordPress nu este foarte prietenă cu aceste semnulețe creatoare de stres, dar să sperăm că se va rezolva și această problemuță cât de curând.

3. Să scriu pe viitor cu diacritice sau să nu scriu, asta-i întrebarea!

4 Comment

  1. rotrav says: Reply

    Personal in mediul virtual voi scrie intotdeauna fara a folosi diacritice si conform normelor ortografice pe care mi le-am insusit inainte, recte cu “sint”, nu cu “sunt” si asa mai departe. Motivele sint prea multe pentru a fi insirate acum si aici. Numai atunci cind scriu de mina (pentru ca, da, imi pot permite acest lux :-)) folosesc diacritice si in functie de starea de spirit din acel moment aleg ce norme ortografice sa aplic. Dar, la urma urmei, tocmai asta e frumusetea: sa fim diferiti!

  2. E bine de stiut ca mai sunt si pareri contra diacriticelor, incepeam sa ma simt cam singura care are ceva impotriva lor 🙂

  3. Chinezu, Zoso, Arhiblog, Moshe & Mordechai blog, Vlad Pietreanu … sunt doar cateva din blogurile romanesti mari care scriu cu diacritice. Daca lor nu le dauneaza crezi ca noua o sa ni se intample ceva daca scriem pe blog folosind diacritice ?
    Din comoditate in comentarii nu le folosesc dar in articole scriu cu diacritice.
    Anul trecut am avut o serie de articole despre scrierea cu diacritice in care am intrebat, cred ca vreo 15 bloggeri, despre influenta diacriticelor d.p.d.v.SEO

  4. Momentan, nu folosesc diacritice din cauza temei care nu le afiseaza foarte frumos, dar ca principiu, ai dreptate, trebuiesc folosite, desi dureaza mai mult sa scrii textul.

    Oricum, imi place ca l-ai pus pe Chinezu cap de lista a bloggerilor mari! 🙂

Parerea ta conteaza!