6 idei gresite ale antreprenorului incepator

Sunt din ce in ce mai multe persoane care apuca drumul antreprenoriatului din cauza fiscului. Adica ei saracii, n-ar vrea nici PFA nici SRL, dar nici angajati nu sunt deoarece lucreaza pe cont propriu pentru cine doresc ei. Adica sunt freelanceri. Ori antreprenoriatul facut cu batul, de frica fiscului, inseamna din start niste greseli de optica, pe care am incercat sa le sintetizez in acest articol.

NU AM STIUT, NU MI-A ZIS NIMENI!

Nu porni la drum cu impresia ca a avea o afacere este acelasi lucru cu a fi angajat doar ca vei lucra pentru tine. Stiti cat de comuna este aceasta greseala? Cam 90% din cei cu care stau de vorba, cred ca a lucra pe cont propriu inseamna a face acelasi lucru ce facea si pentru seful lui, numai ca acum o va face pentru el.

De obicei, raspunsul la intrebarea „acum ce fac?” este „ acum platesti pentru nestiinta!”. Nu este asa si in viata? De ce ar fi altfel in afaceri?

Frecvent oamenii se plang: „Nu ne invata nimeni.” Iar eu ma intreb, cam cine ar trebui sa te invete?  Scoala, parintii, ANAF-ul? Nu traim in tara aceea unde scoala, parintii sau ANAF-ul sa aiba habar cu ce se mananca antreprenoriatul.

Nu exista acea persoana care ar putea sa te invete, sa-ti puna in brate un manual cu tot ce trebuie sa stii si sa iti garanteze ca daca il citesti, totul va fi bine. Tu personal trebuie sa te informezi, sa vorbesti cu diversi oameni din domeniul tau, sa te duci sa consulti specialisti, sa te duci la workshop-uri, conferinte, seminarii si sa te pui la curent cu toate obligatiile si noutatile care privesc domeniul tau.

Desigur, nu trebuie sa fii toba de contabilltate, fiscalitate si legislatie, dar trebuie sa cunosti un minim de informatii, fara de care nu iti poti lua deciziile de business corect. Sigur, iti angajezi profesionisti, dar daca nu intelegi ceea ce acestia iti spun, sau mai grav, acestia iti spun lucruri gresite iar tu nu poti face o minima verificare a informatiilor, vei suporta costuri suplimentare foarte mari.

EU SUNT IT-ist/scriu carti /impletesc rachita. NU AR TREBUI SA MI SE CEARA SA AM NOTIUNI LEGALE SI FISCALE.

O alta greseala este impresia ca tot ce iti trebuie, este sa fii bun in meseria ta si atat. De exemplu, tu ai o idee excelenta si vrei sa oferi un serviciu inovator in IT. Stii cu ce se mananca, esti tatal lor. Si nu intelegi de ce statul iti cere sa stii si cum sta treaba cu contabilitatea, si cum adica trebuie sa ai sediu? Ce-i ala sediu, ca tu lucrezi din bucatarie de acasa. Sau tu lucrezi din cafenea, nici macar n-ai un sediu fix. Prestezi servicii si emiti facturi, de ce mai vrea fiscul si contracte? Pai tu n-ai timp sa le faci si pe alea; cat timp redactezi la contractul ala mai facturezi 2 ore de consultanta in IT.

Din pacate antreprenoratul vine la pachet cu obligatia de a stii toate legile care ti se aplica si de a le respecta. Cum spuneam, nu doar faci acelasi lucru ca atunci cand erai angajat, doar ca acum facturezi tu clientul direct si incasezi purcoiul de bani. Acum ai preluat si responsabilitatile si grijile celui ce iti platea salariul, printre care sa stii si toate legile astea. Nu stiai ca-s atatea responsabiliati? Probabil ca nici acum nu le stii pe toate, deoarece ele nu-s un numar fix, tot se aduna, tot cresc, tot se schimba. Schimbarea continua si incertitudinea definesc practic viata de antreprenor.

AI IMPRESIA CA LEGEA SE NEGOGIAZA 

In Romania, fiscul nu are politica din alte tari mai rasarite, aceea de a te ajuta, indruma si a mai ierta din greseli, daca vede ca ai fost de buna credinta. Din pacate, fiscul de-abia asteapta sa te prinda cu cea mai mica greseala, ca sa te amendeze.

Ideea asta cu care foarte multi pornesc la drum, cum ca tu ai putea negocia la o adica legislatia cu fiscul, sau cu cel care iti vine in control, e atat de draguta … BUT IT’s  WRONG!

Obligativitatea depunerii anumitor declaratii nu poate fi negociata, sau plata anumitor taxe nu poate fi negociata. Am intalnit multe cazuri in care freelancerii care doreau sa isi declare veniturile spuneau:

• OK, platesc impozitul pe venit, dar sanatatea? Dar si pensia?! A, atunci nu, nu mai declar si nu mai platesc nimic! Raman la negru, sa vedem ce-o sa faca statul!

sau

• OK, am inteles cu taxele, dar de ce trebuie sa fac facturi? Cum, si contract? Si pe factura sa scriu detaliat serviciile, nu doar prestari servicii si atat? Aaaa, pai mai bine nu mai declar nimic!

sau

• Ei, de ce sa fac contacte si facturi? Eu mi-am facut acest PFA la norma de venit sa dau asa o aparenta de legalitate, ca oricum nu ma intreba nimeni de sanatate. Sa zica statul merci si de atat!

Va recunoasteti in aceste exemple? Nu-i nimic, majoritatea am trecut pe acolo, am facut aceste greseli. Important este sa nu le faceti si voi.

Acesta impresie, ca ai avea de ales ce legi sa respecti, este foarte periculoasa pentru un antreprenor. Legislatia trebuie respectata intocmai, ba chiar in Romania zilelor noastre este indicata o prudenta in interpretarea legilor, o justificare mai mult decat suficienta a operatiilor facute, justificare sustinuta de documente.

Un alt exemplu, sunt cei ce detin ONG-uri. Acei oameni sunt prin definitie mai inclinati spre latura artistica si umana a lucrurilor si mai putin se gandesc la consecintele grave ale neintocmirii unui act. Ei au infiintat acel ONG sa ajute si nu inteleg de ce trebuie sa isi petreaca timpul demonstrand bunele lor intentii, demonstrand ca nu sunt infractori. Si nu inteleg de ce statul ii trateaza asa.

Le explic ca desi au infiintat un ONG, fiecare banut trebuie justificat ca fiind folosit in scopul pentru care a fost infiintata fundatia/asociatia si nu in scopurile personale ale membrilor ei. De exemplu, daca un ONG face un eveniment, workshop, actiune caritabila si pentru acea actiune cumpara si anumite alimente pentru voluntari, pe care le denumim cheltuieli de protocol, acest lucru trebuie documentat intr-un raport, referat, in care sa se povesteasca scopul acelei actiuni, cum se incadreaza ea in scopul general al asociatiei/fundatiei si outcome-ul final: cui a beneficiat acea actiune.

DESCHIZI O AFACERE DAR NU ITI BUGETEZI TAXELE PENTRU STAT SI FOLOSESTI BANI IN ALTE SCOPURI

Incepi o activitate economica (iar prin asta intelegem orice activitate generatoare de venit), si nici macar nu iti pui problema ca ar trebui impozitati acei bani pe care tu ii faci.

Iar o data ce afli, primul gand este ca tu faci prea putini bani, ai prea putin profit ca sa iti permiti si sa achiti taxele cate stat. Cand vei incepe tu sa faci mai multi bani, atunci vei plati si taxe. Dar nu acum, la inceput, acum n-ai destul si pentru stat!

Experienta mi-a aratat ca daca nu platesti acele taxe la timp, efortul financiar de a plati niste restante este urias! Iar la debitul principal se adauga dobanzi si penalitati uriase. Iti va fi practic imposibil sa platesti datoriile cumulate.

Iar de anul acesta, din 2016, s-a introdus penalitatea de nedeclarare, o obligatie in plus fata de dobanzile si penalitatile normale, penalitate care, in functie de anumiti factori poate fi majorata sau micsorata.

O alta greseala frecventa in ceea ce priveste cashflow-ul, este sa apelezi la banii pentru taxe pentru a plati cheltuielile neprevazute sau cheltuielile curente, atunci cand de exemplu clientii nu iti platesc la timp. Desi nu muncim pentru stat, pe termen lung mentalitatea de a pune taxele pe primul loc (taxele si salariile oamenilor), te va ajuta si te va feri de multe probleme.

Sau folosesti taxele colectate de la clienti, cum ar TVA-ul, in scopul finantarii activitatii, in loc sa il virezi la stat. Un prieten de-al meu are o fraza memorabila: TVA-ul nu este al meu, este al statului! Daca o respecti, regula asta te va feri de multe incurcaturi, mai ales ca evaziunea si controalele foarte dure pe TVA se fac.

In afara de povara fiscala care vine la pachet cu taxele neachitate la timp, reglarea fisei de platitor, fie ca vorbim de un SRL sau de un PFA, este un adevarat calvar. Lucrul acesta iti va manca atatia bani si atata timp, incat daca plateai taxele alea la timp, ieseai si mult mai ieftin si aveai si timp sa te concentrezi asupra afacerii. Totodata, politica ANAF din ultimul timp este de a pune popriri pe conturi si a bloca activitatea celor ce nu platesc la timp taxele, o alta problema care iti va manca timp, nervi si bani.

NU INTELEGI/NU ACCEPTI CE INSEAMNA SA DESCHIZI O AFACERE IN ROMANIA

Trebuie sa fii constient ca traiesti in Romania si trebuie sa te adaptezi mediului de aici si sa faci lucrurile cum se fac aici in Romania. Asta inseamna sa fii constient ca, pentru a rezolva ceva la Fisc (cu F mare), trebuie sa faci minim trei drumuri, si asta daca inspectoarea de la ghiseu e bine dispusa.

Un mic exemplu: esti contribuabil corect si cuminte si iti platesti taxele la stat la timp. In orice alta tara mai civilizata asta ar fi de ajuns; in Romania nu este. In Romania lucrurile decurg asa, indiferent daca esti PFA sau SRL:

1. Platesti suma.
2. Peste cateva zile verifici extrasul de cont sa vezi ca nu s-au intors banii din varii motive. Daca s-au intors, identifici motivul si mai platesti o data. Daca banii au fost totusi virati, treci la punctul 3
3. Te duci/ceri pe mail fisa ta de platitor de la ANAF si verifici ca banii au ajuns in contul lor si ca ti s-au distribuit corect pe CUI/CNP. Sunt foarte multi bani care se pierd in sistem si daca nu ii urmaresti tu, acestia raman pe undeva printr-o trezorerie. Tie iti apar platiti din extras, dar la ei datoria nu este stinsa. Bineinteles, penalitatile vor curge pana la data la care vei rezolva problema, vei face o cerere de anulare a penalitatilor si vei astepta sa se solutioneze.

Toata aceasta mini excursie pentru fiecare suma platita la stat, o face contabilul, daca ai noroc de un contabil diligent. Daca nu, trebuie sa o faci tu, in calitate de “patron”.

Este foarte clar ca exista o discrepanta dintre cum ar trebui sa fie lucrurile si cum sunt ele de fapt. Nimeni nu contesta anormalitatea situatiei. Dar tu iti deschizi afacerea astazi si trebuie sa fii constient in ce lume iti aduci noul proiect. Inconstienta sau ignorarea realitatii costa.

NU FACI DIFERENTA DINTRE BANII TAI SI BANII FIRMEI

In functie de entitatea juridica pe care ai ales sa o infiintezi pentru a-ti desfasura activitatea, banii devin ai tai in momente diferite din timp. Majoritatea se folosesc de banii societatii ca si cum ar fi ai lor personali, facand multe cheltuieli sau tranzactii in cadrul firmei, creand tot felul de probleme atat in contabilitate, la inregistrarea lor, cat si la un eventual control. Iar greselile se tin lant, si deriva una din alta. Cele mai frecvente 2 greseli intalnite sunt:

Greseala 1

Alegi ca si forma juridica SRL-ul si crezi ca datorita faptului ca te impozitezi cu impozit pe venitul microintreprinderilor, nu conteaza ce cheltuieli faci. Asadar, faci cheltuieli din banii firmei pentru interesul tau propriu si nu iti faci probleme pentru ca inregistrezi acele cheltuieli ca si nedeductibile. Oricum nu afecteaza impozitul platit, nu?

Aceasta greseala este foarte frecventa. Exista un impact ale acestor cheltuieli asupra profitului net, cel care va fi repartizat pe dividende, in sensul in care profitul va fi mai mic cu aceste cheltuieli nedeductibile inregistrate pe firma. Deci si impozitul pe dividende va fi mai mic fata de cat trebuia de fapt platit. Ce se intampla de fapt, este ca prin realizarea acestor cheltuieli nedeductibile se ridica dividende (bani care trebuie sa ajunga la asociat) in avans, fara sa se achite pe acele sume impozit pe dividende. O data, nu este permisa ridicarea dividendelor in avans si a doua oara, nu se achita impozit pe dividende pentru acele cheltuieli.

In functie de situatia fiecaruia, o alta interpretare, mai grava poate fi data acestor cheltuieli, si anume, ca ele sunt facute in interesul unor angajati, si ca trebuiau impozitate ca si avantaj salarial pe statul de plata.

Asadar, nu inseamna ca daca avem microintreprindere putem „baga pe firma” orice fel de cheltuiala fara sa tinem cont de deductibilitatea ei si fara sa ne pese daca ea este facuta sau nu in interesul firmei.

Greseala 2

Ridici numerar din firma, il inregistrezi pe avans deplasare sau il lasi in caseria firmei si nu il justifici. Nici macar la finalul anului, cand ai putea repartiza suma respectiva pe dividende, nu o faci.

Ca si neplata taxelor, cu cat faci greseala asta un timp mai indelungat, cu atat iti va fi mai greu sa revii la normal. Sa justifici 10.000 lei, 20.000 lei la finalul anului si sa platesti impozitul pe dividende pentru aceasta suma seems duable, dar sa justifici 100.000 lei, poate fi foarte greu.

Stiu si justificarea celor care fac aceasta greseala: noi din banii acestia traim. Totusi aceasta justificare nu va fi suficienta pentru cei ce vin in control, deoarece, totul porneste de la alegerea formei de autorizare, si anume, daca doreati acces la bani imediat, trebuia ales un PFA. Stiu, la PFA, plateati taxe mai mari.

Astfel, dincolo de alegerea formei fiscale din perspectiva platii unor impozite mai mici, este foarte important si acest aspect, pentru ca majoritatea antreprenorilor, mai ales in primii ani de activitate, traiesc efectiv din profitul realizat de entitatea infiintata.  Este posibil sa vrei sa alegi ca forma juridica a activitatii tale un ONG, pentru ca ai auzit ca pentru unele venituri  nu platesti impozit, fara sa stii de exemplu, ca absolut toti banii si bunurile acelui ONG trebuie folosite strict pentru scopul pentru care a fost creat ONG-ul. La fel si bunurile achizitionate in cadrul ONG-ului, chiar si in cazul desfiintarii acestuia, nu revin membrilor, ci unui alt ONG, la alegerea ta sau la alegerea judecatorului.

PS: si poza cu pisica!

Domnul avocat citeste un blog, nu stiu al cui, si nenea ala scrie niste chestii misto si serioase, iar la finalul fiecarui articol, pune o poza cu o pisica. Cand ajunge la finalul fiecarui articol, imi arata pisica zilei. Mi s-a parut potrivit sa fac si eu asta, deoarece articolul asta, oricat de scurt am incercat sa-l fac, a iesit tare lung. Enjoy the pisica!