In 2010 scriam…

Scriam asta prin 2010. Mai, ce desteapta mai eram. Si entuziasta. Poate asta o fi solutia, un laptop nou nout, sa mai creasca entuziasmul in vene.

Se atasase comod de mine ideea ca imi pierd entuziasmul. Eu sunt 80% entuziasm. Asa ca intelegeti de ce, pentru mine, asta ar fi fost o problema :).

Dar astazi am descoperit ca si entuziasmul asta, ca sa se manifeste are nevoie de spatiu si timp. Spatiu, fata de lucrurile cotidiene ce iti umplu mintea si sufletul. Timp, sa realizezi ce ti se intampla. Si apoi sa te bucuri in liniste si voie de ce ti se intampla.

Mi-am luat de curand un laptop nou. Eu ma bucur cand imi iau o bomboana de la chioscul din fata cladirii, nu mai zic cum ar fi trebuit sa fiu de extaziata in fata unui laptop nou, argintiu, usor si perfect customizabil cu toate draciile din lume. Dar nu am fost. Eram mai preocupata de grijile cotidiene, de telefonul care suna si de task-urile din ziua respectiva. Mai pe romaneste, mi se cam rupea de laptop.

Incepusem sa ma resemnez la ideea ca poate, doar poate, imi pierd din entuziasm si ca asta e ceva normal. Trebuia, intr-un final, sa ma afecteze si pe mine aceasta boala. Si ma consolam cu gandul cu care ma consolez in 99% din cazurile cand realizez ca pierd ceva : a fost frumos cat a durat.

Dar astazi … astazi am dormit pana tarziu. M-am trezit fara ceas, fara presiuni, fara lucruri de facut. Mi-am facut cafeaua in liniste si m-am implicat in treburi administrative si domestice de pe langa casa omului. Am mancat ceva mai consistent decat biscuiti cu ciocolata. Am stat.

Si cumva, entuziasmul si-a gasit drumul spre casa :). S-a intors singurel si vinovat cu coada intre picioare, ca o pisica dupa ce a motanit toata noaptea pe cine stie ce acoperisuri de casa. Stand cu laptopul in brate, m-am trezit uitandu-ma lung la el. Si realizand ca e frumos, si usor, si argintiu si perfect customizabil, am avut acea reactie entuziasta pe care trebuia sa o am acum 3 zile … am laptop nou!!! Happy happy happy! 🙂

Uneori, tot ce trebuie pentru a reveni la starea noastra naturala, este sa facem un pas inapoi. De fapt in afara. Afara din frame-ul vietii noastre cotidiene.

Mai altfel spus, daca iti vrei viata inapoi, incepe prin a lua o pauza de la ea.

Parerea ta conteaza!